dezarmare sf [At: AR (1837), 366 1/1 / S și: desa~ / Pl: ~mări / E: dezarma] 1 Determinare a predării armelor, cu scopul înlăturării posibilității unui atac înarmat. 2 (Spc) Determinare (printr-o lovitură specială cu sabia, floreta sau spada) a înlăturării sabiei (sau floretei sau spadei) din mâna adversarului. 3 Deposedare de armament a unei nave, mai ales de război nepermițând părăsirea radei portului. 4 Blocare a mecanismului de tragere al armelor. 5 (Cu privire la state) Punere în aplicare a unui ansamblu de măsuri în vederea reducerii sau lichidării armamentului (mai ales a armelor de exterminare în masă) și a micșorării forțelor armate. 6 Reducere a ostilității cuiva Si: îmblânzire, potolire. 7 Punere în imposibilitatea de a (se) opune Si: anihilare. 8 (Îvr) Civilizare. 9 Încetare a unei acțiuni Si: capitulare. 10 Operație de demontare și debarcare a armelor de luptă de pe o navă de război. 11 (Pex) Reducere a echipajului unei nave când aceasta se scoate din funcțiune pe o durată mai lungă.