DEZARMARE, dezarmări, s. f. Acțiunea de a dezarma. 1. Luarea cu forța a armelor (cuiva). Magheru smulge prin surprindere sabia unui ofițer, căci pe a lui, ca și pe a lui Tell, i-o luaseră în momentul dezarmării. CAMIL PETRESCU, B. 116. 2. Desființare (totală sau parțială) a forțelor militare sau a mijloacelor de pregătire de război ale unui stat. Delegația sovietică la Organizația Națiunilor Unite a pus în repetate rînduri problema dezarmării. 3. Scoaterea armamentului (în special a pieselor de artilerie) dintr-un fort sau dintr-o cetate; scoaterea armamentului și retragerea echipajului de pe un vas de război. 4. Fig. Luarea posibilității de contraacțiune sau de împotrivire a cuiva la ceva.