6 definiții pentru desprins


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

desprins1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: desprinde] 1-12 Desprindere (1-12). 13 Dezlipire. 14-21 Desprindere (15-22).

despríns2, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I, 78 / Pl: ~nși, ~e / E: desprinde] 1 (D. mâini, brațe) Desfăcut de pe un obiect strâns cu putere. 2 (Fig) Înțeles dintr-o mulțime de detalii nesemnificative. 3 Distins cu privirea. 4 (D. ochi) Care nu mai privește un anumit obiectiv. 5 Desfăcut dintr-o legătură. 6 (D. păr) Desfăcut dintr-o pieptănătură strânsă. 7 (D. cai) Deshămat2. 8 (D. boi) Dejugat2. 9 (D. ape, drumuri) Despărțit de cursul principal. 10 Desprins din locul în care a fost fixat. 11 (D. ambarcații) Pus în mișcare, îndepărtându-se de țărm. 12 Dezlipit2. 13 (D. obiecte) Despărțit dintr-un tot căruia îi aparținea. 14-16 Despărțit (cu greu) (de ceva sau) de cineva foarte apropiat. 17 Ieșit în evidență din masa altor elemente. 18 (Rar) Care îi depășește pe cei din jur prin anumite însușiri. 19 (Spt) Distanțat net înaintea celorlalți într-o întrecere. 20 Evidențiat drept consecință logică a unor date. 21 (Teh; d. mașini electrice) Trecut într-un regim de funcționare instabilă, ca urmare a depășirii unor valori critice ale parametrilor.

DESPRÍNS, -Ă, desprinși, -se, adj. 1. Care a fost desfăcut, separat, rupt, dezlipit de altceva. 2. (Despre nasturi, capse) Descheiat. – V. desprinde.

DESPRÍNS, -Ă, desprinși, -se, adj. 1. Care a fost desfăcut, separat, rupt, dezlipit de altceva. 2. (Despre nasturi, capse) Descheiat. – V. desprinde.

DESPRÍNS s. n. (Rar) Desprindere. Maistre Ruben, strigă el, dracii tăi sînt meșteri în desprinsul umbrelor din părete! EMINESCU, N. 80.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPRÍNS adj. 1. v. dezlipit. 2. v. dislocat.

DESPRINS adj. 1. desfăcut, dezlipit. (Un element ~ dintr-un ansamblu.) 2. dislocat. (Stîncă ~.)

Intrare: desprins
desprins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desprins
  • desprinsul
  • desprinsu‑
  • desprinsă
  • desprinsa
plural
  • desprinși
  • desprinșii
  • desprinse
  • desprinsele
genitiv-dativ singular
  • desprins
  • desprinsului
  • desprinse
  • desprinsei
plural
  • desprinși
  • desprinșilor
  • desprinse
  • desprinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)