8 definiții pentru despărțit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂRȚÍT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divorțat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). 4. (Înv.) Deosebit, diferit. – V. despărți.

DESPĂRȚÍT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. Divorțat. 3. Fără legătură, izolat (de ceilalți). 4. (Înv.) Deosebit, diferit. – V. despărți.

despărțit2, ~ă a [At: (a. 1773) IORGA, S. D. XII, 88 / V: (înv) ~per~, (îvr) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despărți] 1 (D. un tot) Care și-a pierdut coeziunea. 2 (D. un întreg) Care a fost descompus. 3 (D. un întreg) Care s-a divizat. 4 (D. părți componente) Care s-a separat. 5 (D. părți componente) Care s-a îndepărtat. 6 (Mat; îvr; d. un număr) Împărțit2. 7 Clasificat2. 8 (D. râuri, drumuri etc.) Bifurcat2. 9 (Pan) Care are origine comună și evoluții diferite. 10 (Îvr; d. părți simetrice ale corpului) Care se îndepărtează temporar. 11 (Fig) Învrăjbit2. 12 (Înv) Despicat2. 13 Desprins de alte elemente de aceeași natură. 14 (D. elemente) Izolat dintr-un tot. 15 Desfăcut2. 16 Rupt2. 17 (D. elemente identice sau diferite) Îndepărtat2. 18 (Pan) Deosebit2. 19-21 (D. oameni) Care a renunțat (la un obiect,) (la o credință religioasă sau) la o convingere. 22-23 (D. oameni) Care au încetat de a mai fi împreună (temporar sau) definitiv. 24-25 (D. oameni) Care a plecat în altă parte (temporar sau) definitiv. 26-27 (Spc; d. ființe) Care (s-a desfăcut sau) a fost făcut să se desfacă dintr-o luptă, încăierare etc. Si: (înv) despreunat2 (9-10). 28-29 (D. iubiți) Care (nu se mai iubesc sau) au fost făcuți să nu se mai iubească Si: (înv) despreunat2 (1-2). 30-31 (D. amanți) Care (nu mai au sau) au fost făcuți să nu mai aibă relații sexuale împreună Si: (înv) despreunat2 (3-4). 32-33 (D. soți) Care (nu mai conviețuiesc sau) au fost făcuți să nu mai conviețuiască Si: (înv) despreunat2 (5-6). 34-35 (D. soți) Care (au divorțat sau) au fost făcuți să divorțeze Si: (înv) despreunat2 (7-8). 36 (Înv; d. legături matrimoniale) Desfăcut2. 37-38 (D. un spațiu) Segmentat (prin interpunerea a ceva sau) printr-o linie de demarcație. 39-40 (D. ființe) Împiedicat (să mai intre în contact nemijlocit sau) să mai comunice, prin ceva care se interpune. 41-42 Îndepărtat (printr-un interval de timp sau) printr-un moment de demarcație în timp. 43 (Înv) Ținut deoparte. 44-45 Delimitat (de cineva sau) de ceva. 46 Constituit ca o separație de restul indivizilor. 47 (Înv) Deslușit cu privirea.

DESPĂRȚÍT2, -Ă, despărțiți, -te, adj. 1. Separat (unul de altul). 2. (Despre soți) Care nu mai trăiește împreună cu celălalt; divorțat. 3. Izolat, înstrăinat. Despărțite de restul lumii, apele Oltului vor continua să străbată cîmpia. BOGZA, C. O. 139. 4. (Învechit) Deosebit, diferit. Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260.

NEÎNTRULOCAT adj. (Mold.) Despărțit. Doi frați... carii cu starea locului și cu depărtarea, deosăbirii trupești, macar că ... depărtați și cu petreacerea neîntrulocați ar fi..., însă după a sufletelor ... pururea nedepărtați. CANTEMIR, DIVANUL, s. v. întroloca. Etimologie: pref. ne- + întrulocat. Vezi și întroloca.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPĂRȚÍT adj. 1. v. răzlețit. 2. v. divorțat. 3. v. separat.

DESPĂRȚÍT adj. v. deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.

DESPĂRȚIT adj. 1. izolat, răzlețit, separat, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. (JUR.) divorțat, (înv.) împărțit. (Soți ~.) 3. izolat, separat. (Camere complet ~.)

despărțit adj. v. DEOSEBIT. DEZBINAT. DIFERIT. DIVERS. FELURIT. ÎNVRĂJBIT. VARIAT.

Intrare: despărțit (adj.)
despărțit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțit
  • despărțitul
  • despărțitu‑
  • despărți
  • despărțita
plural
  • despărțiți
  • despărțiții
  • despărțite
  • despărțitele
genitiv-dativ singular
  • despărțit
  • despărțitului
  • despărțite
  • despărțitei
plural
  • despărțiți
  • despărțiților
  • despărțite
  • despărțitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

despărțit (adj.)

etimologie:

  • vezi despărți
    surse: DEX '09 DEX '98