3 definiții pentru deslănțuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
deslănțuì v. 1. a desface lanțul; 2. fig. a da curs liber; a deslănțui patimile; 3. a se repezi cu violență.
deslănțuĭésc v. tr. (d. lanț). Fig. Daŭ drumu. V. refl. Mă răped, năvălesc: furtuna s’a deslănțuit. Și dezl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deslănțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: deslănțuit
deslănțuit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezlănțui, dezlănțuiverb
- 1. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd se dezlănțuie uraganul, [crestele muntelui] pornesc... împotriva lui, cu toate muchiile lor de piatră, ciocnindu-se groaznic. BOGZA, C. O. 59. DLRLC
- În aceeași clipă se dezlănțui tunetul. C. PETRESCU, R. DR. 57. DLRLC
- O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte. SAHIA, N. 37. DLRLC
- Din sarabanda pe care necontenit elementele naturii o dezlănțuie pe crestele lui [ale Hășmașului], trei rîuri mari pornesc în largul țării. BOGZA, C. O. 55. DLRLC
-
- Cu o crudă voluptate Oltul... se dezlănțuie asupra lor [a brazilor], înecîndu-i. BOGZA, C. O. 97. DLRLC
-
-
- 2. A desface ceva din lanțuri, a da drumul din lanț. DLRLC
- Numai după ce strigară... că ei sînt... dezlănțui bunica poarta și-i lăsă în curte. La TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix dez- + lanț + sufix -ui (după limba franceză déchaîner). DEX '09