15 definiții pentru descălța discălța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descălța vtr [At: ANON. CAR. / V: (reg) dis~ / Pzi: ~ca / E: ml discalciare] 1-2 A (-și) scoate încălțămintea din picioare.

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. și tranz. A(-și) scoate încălțămintea din picioare. – Lat. discalciare.

DESCĂLȚÁ, descálț, vb. I. Refl. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și scoate încălțămintea. Se descălțaseră de opinci, își lepădaseră... sumanele petecite ca să fie mai sprinteni. SADOVEANU, P. M. 258. Tata se descălțase și sta grecește în pat. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 264. Cum ajunserăm în odaie, Grigoriță iute se dezbrăcă, iute se descălță și iute se trînti în pat. HOGAȘ, DR. II 13. ◊ Tranz. Acuș te descalț! CREANGĂ, A. 41.

A DESCĂLȚÁ descálț tranz. 1) (încălțăminte) A scoate din picioare. 2) (persoane) A elibera de încălțăminte, trăgând-o din picioare. /<lat. discalciare

descălțà v. a scoate încălțămintele. [Lat. DISCALCEARE].

descálț, a -călțá v. tr. (lat. dis-calciare, pop. dis-culciare. V. desculț, încalț). Scot cuĭva încălțămintea din picĭoare. V. refl. Îmĭ scot încălțămintea din picĭoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descălțá (a ~) vb., ind. prez. 3 descálță

descălțá vb., ind. prez. 1 sg. descálț, 3 sg. și pl. descălțá; ger. descălțând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCĂLȚÁ vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picioare.)

DESCĂLȚA vb. a scoate, a trage, (reg.) a desculța. (~ pantofii din picior.)

A (se) descălța ≠ a (se) încălța


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descălțá (descálț, descălțát), vb.1. A scoate încălțămintea din picioare. – Var. desculța. Mr. discaltsu. Lat. dĭscalcĕāre sau dĭsculcĭāre, ambele forme atestate (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 505; Candrea-Dens., 255; Tiktin; Candrea; Scriban); cf. it. discalzare, port., cat. descalçar, fr. déchausser, sp. descalzar, prov. descaussar. Cf. desculț, adj. (cu picioarele goale), mr., megl. disculț, istr. rescuts, part. de la var. sau, mai puțin probabil, de la un lat. *dĭsculceātus (Pușcariu 512; Tiktin; Candrea-Dens., 266; REW 2662; Candrea; cf. Graur, BL, V, 96), cf. trent., padov. descolzo, friul. diskolts, sard. iskultsu.

Intrare: descălța
verb (VT18)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descălța
  • descălțare
  • descălțat
  • descălțatu‑
  • descălțând
  • descălțându‑
singular plural
  • descalță
  • descălțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desca
(să)
  • desca
  • descălțam
  • descălțai
  • descălțasem
a II-a (tu)
  • descalți
(să)
  • descalți
  • descălțai
  • descălțași
  • descălțaseși
a III-a (el, ea)
  • descalță
(să)
  • descalțe
  • descălța
  • descălță
  • descălțase
plural I (noi)
  • descălțăm
(să)
  • descălțăm
  • descălțam
  • descălțarăm
  • descălțaserăm
  • descălțasem
a II-a (voi)
  • descălțați
(să)
  • descălțați
  • descălțați
  • descălțarăți
  • descălțaserăți
  • descălțaseți
a III-a (ei, ele)
  • descalță
(să)
  • descalțe
  • descălțau
  • descălța
  • descălțaseră
discălța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)