10 definiții pentru deliu (adj.) daleu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELÍU, -ÍE, delii, s. m., adj. 1. S. m. Soldat din călărimea ușoară turcă. ♦ (În Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de călăreți înființat de Mihai Viteazul odată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., s. m. (Om) voinic, viteaz, îndrăzneț. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din tc. deli.

deliu, ~ie [At: DEX / Pl: ~ii / E: tc deli] 1 sm Soldat din cavaleria ușoară turcă. 2 sm (În țările române) Soldat din corpul de călăreți înființat de Mihai Viteazul o dată cu corpul beșliilor. 3 a (În epoca fanariotă) Soldat din garda domnească. 4-5 smf, a (Om) voinic. 6-7 smf, a (Om) viteaz. 8 a Furios. 9 a Nebun.

DELÍU, -ÍE, delii, s. m., adj. (Înv.) 1. S. m. Soldat din călărimea ușoară turcă. ♦ (În Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de călăreți înființat de Minai Viteazul o dată cu corpul beșliilor; (în perioada fanariotă) soldat din garda domnească. 2. Adj., s. m. (Om) voinic, viteaz, îndrăzneț. 3. Adj. Furios, vehement, nebun. – Din tc. deli.

DELÍU2, -ÍE, delii, adj. 1. (Învechit și arhaizant) Voinic, curajos, viteaz, îndrăzneț. Un glas de mii de glasuri răspunde: «E hagiul! E Mustafa poetul, e Mustafa deliul» ALECSANDRI, P. III 379. 2. (Rar) Furios, vehement, nebun. L-au sucit, l-au răsucit, nimic n-au putut stoarce din el grangurii. L-au lăsat, pînă la urmă, în voia lui, l-au socotit... zăltat, deliu aproape. STANCU, D. 39.

DELÍU1 ~e (~i) înv. Care vădește îndrăzneală și curaj; viteaz; brav; cutezător; îndrăzneț; curajos. [Sil. de-liu] /<turc. deli

deliu m. pl. delii od. 1. ceată de călăreți viteji înființată de Mihaiu Viteazul: înainte, delii! BOL.; 2. în epoca fanariotă, gardă domnească compusă din Arnăuți și comandată de un delibașa. [Turc. DELI, nebun, viteaz]. ║ a. 1. voinic, viteaz (mai ales în poezia populară); taie cap de deliu POP.; 2. înalt de stat, svelt (în Muntenia): cu trupul deliu ca un brad. [Interesantă lărgire a sensului unei vorbe: curat soldățești; oștean din corpul deliilor, de unde apoi om voinic, bine făcut (v. levent)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

delíu s. m. (sil. -liu), adj. m., art. delíul; pl. delíi, art. delíii


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deliu, -e, delii adj. (prst.d. clienți) incomod, cu o conduită și pretenții imprevizibile.

Intrare: deliu (adj.)
deliu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deliu
  • deliul
  • deliu‑
  • delie
  • delia
plural
  • delii
  • deliii
  • delii
  • deliile
genitiv-dativ singular
  • deliu
  • deliului
  • delii
  • deliei
plural
  • delii
  • deliilor
  • delii
  • deliilor
vocativ singular
plural
daleu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deliu (adj.) daleu

etimologie: