opțiuni
  • info

14 definiții pentru delicatesă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DELICATESĂ, delicatese, s. f. (Mai ales la pl.) Aliment fin, ales (îndeosebi prăjituri și specialități culinare). – Din germ. Delikatesse.

DELICATESĂ, delicatese, s. f. (Mai ales la pl.) Aliment fin, ales (îndeosebi prăjituri și specialități culinare). – Din germ. Delikatesse.

delicatesă sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 6 / V: (înv) ~suri sn / Pl: ~se / E: fr délicatesse, ger Delikatesse] (Lpl) Aliment fin (îndeosebi prăjituri și specialități culinare).

DELICATESĂ s.f. (De obicei la pl.) Alimente fine (mai ales prăjituri, specialități de mîncare). [< germ. Delikatesse].

DELICATESĂ ~e f. mai ales la pl. Produs alimentar fin și delicios. /<germ. Delikatesse

delicatesuri sn vz delicatesă

DELICATESE s. f. pl. Alimente fine, alese. Ce masă! Nu s-ar fi zis, după delicatesele întinse pe fața de masă de olandă... că mai există atare belșug într-un timp de foamete. CĂLUGĂRU, O. P. 24. «Marele magazin de coloniale, delicatese, comestibile». CARAGIALE, O. II 149.

DELICATESE s. f. pl. alimente fine, prăjituri, specialități culinare. (< germ. Delikatesse)

delicatese f. pl. lucruri delicate de mâncare.

*delicatése f. pl. (germ. delikatessen, d. fr. délicatesse, delicateță). Barb. Alimente (maĭ ales mezelurĭ) de lux (icre negre, salamurĭ, brînzeturĭ scumpe ș.a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!delicatesă (aliment fin) s. f., g.-d. art. delicatesei; pl. delicatese / (fam.) delicatesuri

delicatesă s. f., g.-d. art. delicatesei; pl. delicatese

delicatesă s. f., pl. delicatese

delicatesă, pl. delicatese

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

delicatesă, delicatese s. f. (prst.) orice practică sexuală deviantă, costisitoare, greu de obținut de către clientul unei prostituate.

Intrare: delicatesă
delicatesă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • delicatesă
  • delicatesa
plural
  • delicatese
  • delicatesele
genitiv-dativ singular
  • delicatese
  • delicatesei
plural
  • delicatese
  • delicateselor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N91)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • delicatesuri
  • delicatesurile
genitiv-dativ singular — —
plural
  • delicatesuri
  • delicatesurilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

delicatesă, delicatesesubstantiv feminin

  • 1. mai ales la plural Aliment fin, ales (îndeosebi prăjituri și specialități culinare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ce masă! Nu s-ar fi zis, după delicatesele întinse pe fața de masă de olandă... că mai există atare belșug într-un timp de foamete. CĂLUGĂRU, O. P. 24. DLRLC
    • format_quote «Marele magazin de coloniale, delicatese, comestibile». CARAGIALE, O. II 149. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.