10 definiții pentru definitivat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFINITIVAT s. n. Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.
definitivat1 sn [At: SADOVEANU, O, IX, 211 / Pl: (nob) ~uri / E: definitiva] 1-4 Definitivare (1-4). 5 (Pex) Finalizare. 6-8 Definitivare (6, 9-10). 9 (Șîs examen de ~) Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVAT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. – V. definitiva.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DEFINITIVAT s. n. (Rar) Definitivare. ♦ (În vechea organizare a învățămîntului) Situația de învățător sau profesor definitiv. Examen de definitivat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVAT, -Ă adj. Care este definitiv, care este stabilit definitiv. // s.n. Examen dat în scopul numirii definitive în învățămîntul elementar sau mediu. [< definitiva].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFINITIVAT s. n. faptul de a definitiva. ◊ grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. (< definitiva)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEFINITIVAT n. Examen pe care îl susține un profesor pentru a obține numire definitivă în învățământul elementar sau mediu. /v. a definitiva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
definitivat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
definitivat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
definitivat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
definitivatsubstantiv neutru
- 1. Definitivare. DEX '09 DLRLC MDN '00sinonime: definitivare
- 1.1. Grad didactic care se obține de un profesor sau învățător pe baza unei inspecții speciale și a unui examen, după un stagiu de activitate didactică. MDN '00
- Examen de definitivat. DLRLC
- diferențiere Situația de învățător sau profesor definitiv. DLRLC
-
- 1.2. Examen dat în scopul obținerii numirii definitive în învățământul elementar sau mediu. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- definitiva DEX '09 DEX '98 DN