defectologie sf [At: DER / Pl: ~ii / E: rs дефектология] Disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al persoanelor cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc.

DEFECTOLOGIE s.f. Ramură a pedagogiei care studiază persoanele cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. [< rus. defektologhia, cf. lat. defectus – defect, gr. logos – știință].

DEFECTOLOGIE s. f. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficiențe, senzoriale, intelectuale etc. (< rus. defektologiia)

DEFECTOLOGIE f. Ramură a pedagogiei care are drept obiect de studiu metodele de educație a copiilor cu defecte fizice sau intelectuale. [Art. defectologia; G.-D. defectologiei; Sil. -gi-e] /<rus. defektologhiia

defectologie s. f., art. defectologia, g.-d. defectologii, art. defectologiei

defectologie s. f., art. defectologia, g.-d. defectologii, art. defectologiei

defectologie s. f., art. defectologia, g.-d. defectologii, art. defectologiei

DEFECTO- „deficiență, fisură”. ◊ L. defectus „lipsă, uzură, distrugere” > fr. défecto- > rom. defecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în defectologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al copiilor cu deficiențe senzoriale și intelectuale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se descoperă defectele pieselor metalice; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora.