DEFECTO- „deficiență, fisură”. ◊ L. defectus „lipsă, uzură, distrugere” > fr. défecto- > rom. defecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în defectologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul psihologic și pedagogic al copiilor cu deficiențe senzoriale și intelectuale; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu ajutorul căruia se descoperă defectele pieselor metalice; ~scopie (v. -scopie), s. f., procedeu de examinare a materialelor și a pieselor în vederea descoperirii defectelor acestora.