9 definiții pentru defalcare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEFALCARE, defalcări, s. f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. – V. defalca.
DEFALCARE, defalcări, s. f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. – V. defalca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
defalcare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~făl~ / Pl: ~cări / E: defalca] 1 (Îvr) Cosire a ierbii Si: defalcat1 (1). 2 Despărțire a unui întreg Si: defalcat1 (2), defalcație (1). 3 (Pex) Repartizare pe etape a unui plan Si: defalcat1 (3), defalcație (2). 4 (Pex) Repartizare a unui întreg mai multor persoane Si: defalcat1 (4), defalcație (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFALCARE, defalcări, s. f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. 1. Desprindere a unei porțiuni dintr-un întreg; împărțire în loturi a unui teren. 2. Repartizare, împărțire. Defalcarea planurilor de cultură pe unități agricole nu poate fi o lucrare «de birou», ci o lucrare îndeplinită în cunoștința condițiilor concrete de producție ale unităților agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEFALCARE s.f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. [< defalca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
defălcare sf vz defalcare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*defalcațiúne f. (fr. défalcation). Rar. Acțiunea de a defalca, scădere, deducere. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
defalcare s. f., g.-d. art. defalcării; pl. defalcări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
defalcare s. f., g.-d. art. defalcării; pl. defalcări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
defalcare s. f., g.-d. art. defalcării; pl. defalcări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
defalcare, defalcărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Desprindere a unei porțiuni dintr-un întreg; împărțire în loturi a unui teren. DLRLCsinonime: desprindere împărțire
- 1.2. Repartizare, împărțire. DLRLCsinonime: repartizare împărțire
- Defalcarea planurilor de cultură pe unități agricole nu poate fi o lucrare «de birou», ci o lucrare îndeplinită în cunoștința condițiilor concrete de producție ale unităților agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767. DLRLC
-
-
etimologie:
- defalca DEX '09 DEX '98 DN