DEFALCARE, defalcări, s. f. Acțiunea de a defalca și rezultatul ei. 1. Desprindere a unei porțiuni dintr-un întreg; împărțire în loturi a unui teren. 2. Repartizare, împărțire. Defalcarea planurilor de cultură pe unități agricole nu poate fi o lucrare «de birou», ci o lucrare îndeplinită în cunoștința condițiilor concrete de producție ale unităților agricole. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767.