decasilab, ~ă sn, a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i / E: fr décasyllabe] 1-2 (Vers) decasilabic.

DECASILAB adj., s.m. (Vers) de zece silabe. [< fr. décasyllabe, cf. gr. deka – zece, syllabe – silabă].

DECASILAB adj., s. m. (vers) de zece silabe. (< fr. décasyllabe)

*decasílab (vgr. dekasýllabos) și -ábic, -ă adj. (deca- și silabă). Gram. De zece silabe: cuvînt, vers decasilabic. – Și -áb (după fr.).

!decasilab¹ (înv.) adj. m. (+ s. n.: vers ~); f. decasilabă (sextină ~), pl. decasilabe

decasilab¹ adj. m., pl. decasilabi; f. decasilabă, pl. decasilabe

decasilab adj. m., s. m., pl. decasilabi; f. sg. decasilabă, pl. decasilabe

DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. □ ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil₂), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.

DECASILÁB (< fr., lat.) adj., s. m. (Vers) compus din zece silabe, despărțite de cezură în două grupe, după silaba a patra și a cincea. A fost folosit pentru prima dată în anul 1050, în Franța, însă a devenit popular prin lucrările lui Dante, Petrarca și Boccaccio.