DANEZ, -Ă, danezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Danemarcei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Danemarcii sau danezilor (1), privitor la Danemarca ori la danezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de danezi. – Din it. danese.

danez, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: it danese] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Danemarcei Si: (înv) danemarchez (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Danemarca Si: (înv) danemarchez (3-4). 5 smp Popor care locuiește în Danemarca Si: (înv) danemarchez (5). 6-7 a Care aparține Danemarcei sau danezilor Si: (înv) danemarchez (6-7), danic (1-2), danicesc (1-2), dănesc (1-2). 8-9 a Privitor la Danemarca sau la danezi (1) Si: (înv) danemarchez (8-9), danic (3-4), danicesc (3-4), dănesc (3-4). 10 sf Limbă vorbită de danezi (5).

DANEZ, -Ă, danezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Danemarcii sau este originară din Danemarca. 2. Adj. Care aparține Danemarcii sau populației ei; privitor la Danemarca sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de danezi. – Din it. danese.

DANEZ², -Ă, danezi, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Danemarcii.

DANEZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Danemarca. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de danezi. (< fr. danois)

danez adj. m., s. m., pl. danezi; adj. f., s. f. daneză, pl. daneze

danez adj. m., s. m., pl. danezi; adj. f., s. f. daneză, pl. daneze

danez s. m., adj. m., pl. danezi; f. sg. daneză, g.-d. art. danezei; pl. daneze

Danez, -zi sb.