13 definiții pentru dacoromân (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DACOROMẤN, -Ă, dacoromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. (De obicei la pl.) Român din nordul Dunării. 2. Adj. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparține românilor sau privitor la românii din nordul Dunării. ♦ (Substantivat, f.) Dialect vorbit de dacoromâni (1), devenit limbă națională și literară. – Dac + român.

dacoromấn, ~ă [At: SADOVEANU, O. XX, 613 / Pl: ~i, ~e / E: dac1 + român] 1 smp Populație românească din nordul Dunării. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține dacoromânilor (1). 4-5 smf, a (Om) originar din nordul Dunării. 6 sf Dialect vorbit de dacoromâni (1). 7 a (D. dialecte, graiuri) Care aparține dacoromânilor (1) Si: dacoromânesc (1). 8 a Privitor la dacoromâni (1) Si: dacoromânesc (2). 9 a Specific dacoromânilor (1) Si: dacoromânesc (3).

DACOROMẤN, -Ă, dacoromâni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparține românilor sau privitor la românii din nordul Dunării. ♦ (Substantivat, f.) Dialect vorbit de dacoromâni, cel mai răspândit și mai dezvoltat dintre dialectele limbii române. 2. S. m. (De obicei la pl.) Român din nordul Dunării. – Dac + român.

DACOROMÂN1 (~i, ~e) Care aparținea populației romanice din nordul Dunării. / dac + român

DACOROMÎ́N, -Ă, dacoromîni, -e, adj. (Despre dialect, grai, cuvinte, spre deosebire de aromîn, istroromîn, meglenoromîn) Al romînilor sau privitor la romînii din nordul Dunării. Mîngîie-mă, rogu-te, cu cîteva cuvinte dacoromîne, în singurătatea mea de aici. CARAGIALE, O. VII 11. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de romînii din nordul Dunării.

DACOROMÂNĂ f. mai ales art. Limba dacoromânilor. / dac + română


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dacoromấn adj. m., s. m., pl. dacoromấni; adj. f. dacoromấnă, pl. dacoromấne

dacoromân adj., s. m. → român

dacoromấnă (idiom) s. f., g.-d. art. dacoromấnei

dacoromână (idiomul) s. f., g.-d. art. dacoromânei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DACOROMẤN, -Ă adj. (< dac + român, -ă): în sintagma dialect dacoromân (v. dialéct).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DACOROMẤN, -Ă (< dac + român) s. m., adj. 1. S. m. Termen folosit în lingvistică pentru a denumi populația românească din N Dunării spre a o deosebi de populațiile de origine românească ce locuiesc în S Dunării (aromâni, istroromâni, meglenoromâni). 2. Adj. Care aparține dacoromânilor (1), privitor la dacoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul vorbit de dacoromâni (1). A devenit limbă națională și literară. V. limba română.

Intrare: dacoromân (adj.)
dacoromân1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dacoromân
  • dacoromânul
  • dacoromânu‑
  • dacoromâ
  • dacoromâna
plural
  • dacoromâni
  • dacoromânii
  • dacoromâne
  • dacoromânele
genitiv-dativ singular
  • dacoromân
  • dacoromânului
  • dacoromâne
  • dacoromânei
plural
  • dacoromâni
  • dacoromânilor
  • dacoromâne
  • dacoromânelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dacoromân (adj.)

  • 1. (Despre dialecte, graiuri, cuvinte) Care aparține românilor sau privitor la românii din nordul Dunării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Mîngîie-mă, rogu-te, cu cîteva cuvinte dacoromîne, în singurătatea mea de aici. CARAGIALE, O. VII 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dac + român
    surse: DEX '09