11 definiții pentru dăulit dăolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂOLÍ vb. IV v. dăuli.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-.Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec.

dăolí1 vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolésc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.

DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dăulí (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 dăuleáscă

dăulí vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulésc, imperf. 3 sg. dăuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. dăuleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂULÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

dăuli vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dăulí, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).

dăulí, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.

Intrare: dăulit
dăulit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăulit
  • dăulitul
  • dăulitu‑
  • dăuli
  • dăulita
plural
  • dăuliți
  • dăuliții
  • dăulite
  • dăulitele
genitiv-dativ singular
  • dăulit
  • dăulitului
  • dăulite
  • dăulitei
plural
  • dăuliți
  • dăuliților
  • dăulite
  • dăulitelor
vocativ singular
plural
dăolit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăolit
  • dăolitul
  • dăolitu‑
  • dăoli
  • dăolita
plural
  • dăoliți
  • dăoliții
  • dăolite
  • dăolitele
genitiv-dativ singular
  • dăolit
  • dăolitului
  • dăolite
  • dăolitei
plural
  • dăoliți
  • dăoliților
  • dăolite
  • dăolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dăuli dăoli

etimologie: