9 definiții pentru dădăci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dădăci vt [At: GHICA, S. 258 / Pzi: ~esc / E: dădacă] 1 A îngriji un copil în calitate de dădacă. 2 (Fam) A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil. 3 (Pex) A sfătui insistent, până la plictiseală. 4 (Pex) A îndemna.

DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.

DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acțiune. – Din dădacă.

DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A îngriji (în calitate de dădacă) un copil. Alături de părinții mei, în inima mea își are locul mama Sia... femeia de încredere care i-a dădăcit și crescut pe dînșii ca și pe mine. M. I. CARAGIALE, C. 73. 2. Fig. A se ocupa de o persoană (adultă) ca de un copil; a îndruma, a conduce; (fig., ironic) a sfătui insistent, pînă la plictiseală. Uită-te mata pentru ce s-a întors. Ca să gogească și eu să stau și să-l dădăcesc! C. PETRESCU, O. P. II 48. Am cunoscut pe vestitul Kirkireu... care crescuse pe banul Manolache Băleanu și l-a dădăcit pînă la moarte. GHICA, S. 258.

A DĂDĂCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (copii) A îngriji în calitate de dădacă. 2) fam. (persoane) A trata cu grijă exagerată (ca o dădacă), dând sfaturi insistente la fiecare pas. 2. intranz. A practica ocupația de dădacă; a fi dădacă. /Din dădacă

dădăcésc v. tr. (d. dădacă). Îngrijesc copiiĭ. V. intr. Trăĭesc ca dădacă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dădăcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 dădăceáscă

dădăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dădăceáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dădăci, dădăcesc v. t. 1. a îngriji (pe cineva) ca pe un copil 2. a da (cuiva) sfaturi inutile

Intrare: dădăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dădăci
  • dădăcire
  • dădăcit
  • dădăcitu‑
  • dădăcind
  • dădăcindu‑
singular plural
  • dădăcește
  • dădăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dădăcesc
(să)
  • dădăcesc
  • dădăceam
  • dădăcii
  • dădăcisem
a II-a (tu)
  • dădăcești
(să)
  • dădăcești
  • dădăceai
  • dădăciși
  • dădăciseși
a III-a (el, ea)
  • dădăcește
(să)
  • dădăcească
  • dădăcea
  • dădăci
  • dădăcise
plural I (noi)
  • dădăcim
(să)
  • dădăcim
  • dădăceam
  • dădăcirăm
  • dădăciserăm
  • dădăcisem
a II-a (voi)
  • dădăciți
(să)
  • dădăciți
  • dădăceați
  • dădăcirăți
  • dădăciserăți
  • dădăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dădăcesc
(să)
  • dădăcească
  • dădăceau
  • dădăci
  • dădăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)