12 definiții pentru dârvală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec.

dârválă sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 226/14 / Pl: ~le / E: nct] (Pop) 1 Muncă grea și istovitoare. 2 Muncă multă în gospodărie. 3 Corvoadă. 4 (D. oameni; îla) De ~ Care îndeplinește muncile cele mai grele. 5 (D. oameni; îal) Care îndeplinește muncile cele mai neplăcute și mai umilitoare. 6 (D. haine; îal) Care se poartă la muncă. 7 (D. haine; îal) Care poate fi rupt, murdărit. 8 (D. haine; îal) Bun de aruncat. 9 (D. cai; îal) Prost. 10 (Îe) A rămâne de ~ A rămâne pe drumuri. 11 (Îae) A nu mai avea din ce trăi. 12 (Îe) A face pe cineva de ~ A batjocori. 13 (Îae) A certa rău. 14 (Îe) A ajunge slugă la ~ A ajunge un om de nimic Vz dârloagă (11). 15 (Îe) A lua la ~ A impune cuiva să facă o muncă nedorită. 16 (Îae) A obliga pe cineva să se supună. 17 (Îe) A face ceva de ~ A face treabă în mod superficial. 18 (Îae) A strica. 19 (Îe) A face cuiva ~ A crea cuiva neplăceri.

DÂRVÁLĂ, dârvale, s. f. (Pop.) Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ Loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit; c) (despre cai) prost. ◊ Expr. A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai. A face (pe cineva) de dârvală = a ocărî, a batjocori, a face de două parale. – Et. nec.

DÂRVÁLĂ f. Muncă grea și istovitoare; corvoadă. ◊ De ~ care nu prezintă valoare și poate fi folosit pentru orice. A face pe cineva de ~ a face pe cineva de două parale; a batjocori. /Orig. nec.

dârvală (de) f. Mold. 1. ordinar: cai de dârvală; 2. a face de dârvală, a uza, a murdări (și fig.): i-am făcut de dârvală AL. [Origină necunoscută].

DÎRVÁLĂ, dîrvale, s. f. Muncă grea și istovitoare; roboteală, corvadă. ◊ Loc. adj. și adv. De dîrvală = de muncă grea, de corvadă, de roboteală. Cal de dîrvală. Haine de dîrvală.Crescuse de dîrvală prin pragurile vecinilor bogați, păscîndu-le gîștele. CAMILAR, N. I 19. ◊ Expr. A rămîne de dîrvală = a rămîne pe drumuri, a nu mai avea posibilitate de trai. Mi-au rămas de dîrvală pruncii. CAMILAR, N. I 172. Amară mi-i inima... rosti... și se sprijini de-un arbore. Acuma am rămas cu totul de dîrvală pe fața pămîntului. id. ib. II 318. A face (pe cineva) de dîrvală = a ocărî, a face de batjocură, a face cu ou și cu oțet, a face de două parale. Ș-ai atacat vîrtos pe miniștri?... – I-am făcut de dîrvală. ALECSANDRI, T. 1650.

dîrválă f., pl. e (vsl. *drŭvalo, transport de lemne, d. drŭvo, lemn, pol. drwal, negustor de lemne. V. dîrvar, dreavă, durbeniță). Est. De dîrvală, de ștrapaț, de muncă brută, grea saŭ lungă: caĭ de dîrvală, cĭubote de dîrvală. A face un lucru de dîrvală, a-l derveli, a-l strica. A face pe cineva de dîrvală, a-l terfeli. V. gĭurumea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dârválă (pop.) s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále

dârválă s. f., g.-d. art. dârválei; pl. dârvále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂRVÁLĂ s. v. corvoadă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de dârvală expr. 1. (d. haine) de lucru, de zi cu zi. 2. (d. cai) de jug, de povară.

Intrare: dârvală
dârvală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârva
  • dârvala
plural
  • dârvale
  • dârvalele
genitiv-dativ singular
  • dârvale
  • dârvalei
plural
  • dârvale
  • dârvalelor
vocativ singular
plural

dârvală

  • 1. popular Muncă grea și istovitoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: corvadă / corvoadă muncă roboteală
    • 1.1. locuțiune adjectivală De dârvală = (despre oameni) care îndeplinește muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Crescuse de dîrvală prin pragurile vecinilor bogați, păscîndu-le gîștele. CAMILAR, N. I 19.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adjectivală De dârvală = (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi rupt, murdărit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Haine de dârvală.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adjectivală De dârvală (despre cai) = prost
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cal de dârvală.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A rămâne de dârvală = a rămâne pe drumuri, a nu mai avea posibilități de trai.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mi-au rămas de dîrvală pruncii. CAMILAR, N. I 172.
        surse: DLRLC
      • Amară mi-i inima... rosti... și se sprijini de-un arbore. Acuma am rămas cu totul de dîrvală pe fața pămîntului. CAMILAR, N. II 318.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A face (pe cineva) de dârvală = a face de două parale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: batjocori ocărî un exemplu
      exemple
      • Ș-ai atacat vîrtos pe miniștri?... – I-am făcut de dîrvală. ALECSANDRI, T. 1650.
        surse: DLRLC

etimologie: