opțiuni
  • info

14 definiții pentru căznit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni.

CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. 1. Muncit, împilat, asuprit, torturat. 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). – V. căzni.

căznit1 sn [At: DA / V: căsn~ / Pl: ~uri / E: căzni1] 1-6 Căznire1 (1-6).

căznit2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: căzni2] 1-2 Căznire2 (1-2).

căznit3 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: căzni3] Căznire3.

căznit4, ~ă [At: ANTIM, ap. TDRG / V: căsn~ / Pl: ~iți, ~e / E: căzni1] 1-2 smf, a (Om) chinuit2. 3-4 smf, a (Om) necăjit2. 5-6 smf, a (Om) batjocorit2. 7-8 smf, a (Om) siluit2. 9-10 smf, a (Om) păcălit2. 11-12 smf, a (Om) sârguincios. 13 av Cu mari eforturi.

căznit5, ~ă a [At: ANTIM, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: căzni2] 1 (D. lucruri) Care este prost executat. 2 Stricat2.

căznit6, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: căzni3 ] (D. oameni) Care vorbește mult.

CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. (Despre persoane) Muncit, împilat, asuprit, chinuit. Ce-ai fost tu, Mărie, pîna ieri? – O vădană slabă și căznită. DESLIU, în POEZ. N. 169.

CĂZNIT, -Ă, căzniți, -te, adj. Muncit, împilat, asuprit, torturat. – V. căzni.

căsnit1 sn vz căznit1

căsnit2, ~ă a vz căznit2

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂZNIT adj. v. chinuit, schingiuit, torturat.

căznit adj. v. CHINUIT. SCHINGIUIT. TORTURAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căznit, -ă, căzniți, -te, adj. Torturat, chinuit. – Din căzni.

Intrare: căznit
căznit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căznit
  • căznitul
  • căznitu‑
  • căznită
  • căznita
plural
  • căzniți
  • căzniții
  • căznite
  • căznitele
genitiv-dativ singular
  • căznit
  • căznitului
  • căznite
  • căznitei
plural
  • căzniți
  • căzniților
  • căznite
  • căznitelor
vocativ singular — —
plural — —
căsnit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căsnit
  • căsnitul
  • căsnită
  • căsnita
plural
  • căsniți
  • căsniții
  • căsnite
  • căsnitele
genitiv-dativ singular
  • căsnit
  • căsnitului
  • căsnite
  • căsnitei
plural
  • căsniți
  • căsniților
  • căsnite
  • căsnitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căznit, căznităadjectiv

  • 1. Asuprit, chinuit, muncit, schingiuit, torturat, împilat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asuprit chinuit muncit schingiuit torturat împilat
    • format_quote Ce-ai fost tu, Mărie, pîna ieri? – O vădană slabă și căznită. DESLIU, în POEZ. N. 169. DLRLC
  • 2. Făcut cu mult efort (și fără prea mare succes). DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi căzni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.