CĂFTĂNI, căftănesc, vb. IV. (învechit) Tranz. A numi (pe cineva) domn; a ridica (pe cineva) într-un rang de boierie (cu care ocazie i se dăruia un caftan). L-au căftănit și i-au dăruit vodă și doamna cîte trei pungi de ibrișim cu cîte o mie de galbeni. CARAGIALE, O. III 49. ◊ Refl. pas. Cînd se căftănea vreun boier se ducea bărbier-bașa de-l rădea. ALECSANDRI, T. 81.