CÂRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, sb. krtica.

cârtiță sf [At: CONACHI, P. 298 / V: car~ / Pl: ~țe, Mol) ~ți / E: bg кыpтиia, srb krtica] 1 (Zlg) Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane Si: sobol (Talpa euripaea). 2 (Ent; Trs) Coropișniță. 3 (Med; pop) Buboi care apare pe corpul omului Si: cârticer. 4 (Bot; reg; lpl) Aglică (Filippendula vulgaris).

CÂRTIȚĂ, cârtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici acoperiți de o membrană, cu blană neagră, cu labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în galerii subterane; sobol (Talpa euripaea). – Din bg. kărtica, scr. krtica.

cârtiță s. f. (fig.) ◊ „Angleton căuta o «cârtiță» – care, în jargonul spionilor, înseamnă «agent adânc infiltrat».” ◊ Rev. 22 15/94 f.p. ◊ „«Cârtiță» rusă la FBI” R.l. 20 XII 96 p. 4; v. și 14 XI 96 p. 3 (tradus din fr. taupe „agent”; DHLF 1950)

CÂRTIȚĂ ~e f. Mamifer insectivor de talie mică, cu blană neagră prețioasă, cu ochii ascunși sub o membrană și labele anterioare adaptate la săpat, care trăiește în pământ; sobol. [G.-D. cârtiței] /<bulg. cărtica, sb. krtica

cârtiță f. 1. mamifer insectivor care trăiește sub pământ, unde scobește galerii, aruncând afară grămezi de pământ numite moșoroaie (Talpa); 2. fig. retrograd; 3. buboiu lungăreț: cârtiță la cal. [Serb. KRTIȚA].

CÎRTIȚĂ (pl. -ițe) sf. 🐒 Animal mamifer insectivor, cu ochi foarte mici ce abia văd, care trăește sub pămînt mai ales prin locurile cultivate, și sapă niște galerii aruncînd pămîntul deasupra sub formă de grămezi numite mușuroaie; e numit și „sobol” (Talpa europaea) (🖼 1274) ¶ 2 🩺 Ⓟ Un fel de noduri ce se fac sub piele, pe care le capătă acela care risipește multe mușuroaie de cîrtiță ¶ 3 🐕 Boală a cailor, numită științific „farcin” sau „morvă cutanată”, caracterizată prin buboaie ulceroase mai ales la coapse sau prin umflături la extremitățile membrelor [vsl. *krŭtica > srb. krtica, blg. krătica, etc.].

CÎRTIȚĂ, cîrtițe, s. f. Mic mamifer insectivor, cu ochi mici și acoperiți de o membrană; trăiește în galeriile săpate de el sub pămînt (Talpa Europaea); sobol. Dar tu, călător prin lumea asta, ca să nu treci ca o cîrtiță, trebuie să deschizi bine ochii, să nu rătăcești. BARANGA-MORARU, F. 17. Dă-n sînge lăurusca pală și cirtița-și face mormîntul, S-adoarmă, cu venirea iernii, sub țărina din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cîrtițe. EMINESCU, N. 95.

cîrtiță f., pl. e (bg. kŭrtica, sîrb. krtica d. vsl. krŭtŭ. D. rom. vine ung. kertica). Un fel de guzgan insectivor (numit și chițorlan și sobol), cu păru negru, cu ochiĭ puțin dezvoltațĭ și care trăĭește supt pămînt scormolindu-l și făcînd moșoroaĭe (talpa europaea). O boală manifestată pin nodurĭ supt pele. (Poporu crede c’o capețĭ dacă stricĭ moșoroaĭele de cîrtiță). V. cățelu (pămîntuluĭ), popondoc, șomîc.

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță s. f., g.-d. art. cârtiței; pl. cârtițe

cârtiță, -țe.

cîrtiță (cîrtițe), s. f. – Mic mamifer insectivor, cu blana neagră, sobol (Talpa europea). Sl. (bg. kŭrtica, sb. krtica, cr., slov. kèrtica), din sl. krŭtŭ „cîrtiță” (Cihac, II, 44; Philippide, Principii, 38; Conev 56). Din rom. vine mag. kertica (Edelspacher 16).

broască, cîrtiță În diverse părți ale țării, cârtiță are înțelesul de „buboi”, „umflătură sub piele” (pentru atestări, vezi DA; vezi și MCD, p.62 : cîrtițoi „”abces, buboi mai mic„). Descoperind acest sens în Atlasul Lingvistic român, M. Sala, într-o notă din SCL, VIII (1957), p. 239, îl explică prin credința că umflătura ”se vindecă dacă locul bolnav este atins de mîna unui om care a omorît o cârtiță„, cum declară martorii interogați. Scriban arată că ”poporul crede că o capeți dacă strici moșoroaiele de cîrtiță„. În același articol, M. Sala discută și cuvîntul broască, cu înțelesul de ”umflătură„”, atestat tot în Atlas, și arată că acest înțeles „n-a apărut, așa cum s-ar putea crede, datorită unei asemănări exterioare între forma animalului și cea a umflăturii, ci din cauza unei superstiții populare”. Dar nu totdeauna este recomandabil să accepți ideile etimologice ale vorbitorilor. În cazul de față, este greu de admis „că umflăturile s-au numit cîrtiță și broască pornindu-se de la un intermediar între boală și animal, după cum nu e de crezut că o boală se numește cu numele animalului cu ajutorul căruia se vindecă sau din vina căruia se produce. Explicația cea mai simplă este aici cea mai plauzibilă: umflătura se aseamănă cu o cîrtiță sau cu o broască. De ce crupul se mai numește și gușter ? Tot din cauza asemănării de formă. Vezi și șorecel ”umlătură„ (MCD, p. 96). Din alte limbi cunoaștem fapte aproximativ similare ; lat. lacertus ”șopârlă„ capătă înțelesul de ”mușchi„ ; musculus ”șoarece„ devine și el ”mușchi„ ; gr. μῦς are aceleași înțelesuri ; cf. și rac ”cancer„ în limbile slave și în romînă. Vezi Și în romînește broască ”biceps„ (MCD, p. 57); arici ”o umflătură la picioarele cailor". În DA se găsesc numeroase explicații de felul celei propuse de Sala, de exemplu se folosește șopîrla pentru a vindeca crupul. Aceste explicații nu valorează mai mult decît leacurile: de fapt avem de-a face cu încercări de a adapta realitatea, la limbă, și ele trebuie puse alături de celelalte exemple similare pe care le-am adunat mai demult, vezi mai jos sub holeră.

cârtiță, cârtițe s. f. 1. spion care acționează timp îndelungat în serviciul unei agenturi străine. 2. (tox.) informator, denunțător.

CÂRTIȚĂ s. v. farcin, morvă, morvă cutanată, răpciugă, scrofulă, scrofuloză.

CÎRTIȚĂ s. (ZOOL.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeț, șoarece-chior, (Ban. și Transilv.) mușuroi, (Ban., Transilv. și Munt.) șomâc.

CÎRTIȚĂ s. (ZOOL.; Talpa europaea) sobol, (reg.) mitorlan, orb, orbeț, șoarece-chior, (Ban. și Transilv.) mușuroi, (Ban., Transilv. și Munt.) șomîc.

cîrtiță s. v. FARCIN. MORVĂ. MORVĂ CUTANATĂ. RĂPCIUGĂ. SCROFULĂ. SCROFULOZĂ.

cârtiță, cârtițe, (cârtițoi), s.f. (med.; pop.) Umflătură vânătă sau roșie la gât; se tratează prin descântecul de uimă. ■ (onom.) Cârtiță, Chertiță, nume de familie în jud. Maram. – Cf. cârtiță „mamifer insectivor” (MDA). ■ Cuv. rom. > magh. kertica „cârtiță” (Edelspacher, după DER; Scriban).

cârtiță, cârtițe, (cârtițoi), s.m. – (med.; pop.) Umflătură vânătă sau roșie la gât; se tratează prin descântecul de uimă (Faiciuc, 1998: 100). ♦ (onom.) Cârtiță, Cârtița, nume de familie (40 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. cârtiță „mamifer insectivor” (< srb. krtica < sl. krŭtŭ „cârtiță”) (MDA). Cuv. rom. > magh. kertica „cârtiță” (Edelspacher, cf. DER; Scriban).