cușniță¹ sf [At: GORJAN, H. II, 166 / V: (reg) cujn~, gujn, cuzn~ / Pl: ~țe / E: bg кущника] (Reg) 1 Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru. 2 (Pex) Fierărie. 3 Topitoare de fier. 4 Fabrică de cuie. 5 Foc mare. 6 (Îla) Ca la ~ Murdar. 7 Unealtă a dulgherului sau a rotarului Si: (reg) cobâlă, corniță, scaun de înspițat.

CUȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. 1. Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul, unde suflă cu foalele și unde-și așază instrumentele. Porunci să arză cușnița ziua și noaptea. ISPIRESCU, L. 220. 2. Atelier al fierarului; fierărie, potcovărie. Se vede... un depozit mare de zgură, ceea ce face a se crede că acolo a fost o cușniță, la care venea apa și învîrtea roata ce purta foile. I. IONESCU, M. 51.

cușniță f. 1. locul unde se bate și se roșește fierul, fierărie: să arză cușnița ziua și noaptea ISP.; 2. scaunul în care se pune roata când se înspițează. [Pol. KUZNIȚA].

cúșniță, V. cujniță.

cujniță sf vz cușniță² modificată

cusniță sf vz cușniță¹

cuzniță sf vz cușniță

gujniță sf vz cușniță

cújniță și cușniță f., pl. e (pol. kužnica, rus. kúznica, d. vsl. kovati, a fabrica bătînd. V. covacĭ). Munt. Vechĭ. Atelier de ferărie.

cușniță (reg.) s. f., g.-d. art. cușniței; pl. cușnițe

cușniță (reg.) s. f., g.-d. art. cușniței; pl. cușnițe

cușniță s. f., g.-d. art. cușniței; pl. cușnițe

cușniță (cușnițe), s. f. – 1. Cuptor al fierarului. – 2. Fierărie. – Var. cușniță. Bg., sb. kužnica, rut. kužĭnica (DAR).

CUȘNIȚĂ s. v. cobilă, fierărie.

cușniță s. v. COBILĂ. FIERĂRIE.

cușniță, cușnițe, s.f. (reg.) 1. vatră de piatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așează uneltele de lucru; fierărie, făurărie, potcovărie. 2. unealtă a dulgherului sau a rotarului; cobâlă, corniță, scaun de înspițat roata.