12 definiții pentru cutezător (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ător.

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ător.

cutezător, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I 21 / Pl: ~i, ~oare / E: cuteza + -tor] 1-6 (Persoană) care cutează (1-3).

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj. Care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărîtă. Străinul care privea cu ochii săi cutezători, cenușii, întoarse capul spre fereastră. DUMITRIU, N. 265. Ieri leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Mintea mea se limpezește, e din nou cutezătoare. MACEDONSKI, O. I 275. Duh neastîmpărat și cutezător, în predicele sale [Popa Duhu]... Înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136. ◊ (Rar despre obiecte concrete) I-oi închina eu capul C-un paloș cutezător. TEODORESCU, P. P. 103. ◊ (Substantivat, învechit) Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă în căderea sa turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. 1 21.

CUTEZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dă dovadă de curaj; curajos; îndrăzneț; brav; viteaz. /a cuteza + suf. ~ător

cutezătór, -oáre adj. Îndrăzneț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cutezătór adj. m., s. m., pl. cutezătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cutezătoáre

cutezătór adj. m., s. m., pl. cutezătóri; f. sg. și pl. cutezătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUTEZĂTOR adj. brav, curajos, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

Audax Iapeti genus (lat. „Neamul îndrăzneț al lui lapet”). Horațiu, Ode (I,3,27) – se referă la Prometeu în mod special și la cutezători în genere. Vezi: Impavidum ferient ruinae. LIT.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUDAX IAPETI GENUS (lat.) cutezătorul neam al lui Iapet – Horațiu, „Ode”, I, 3, 27. Aluzie la Prometeu, fiul lui Iapet. Epitet dat cutezătorilor.

Intrare: cutezător (adj.)
cutezător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutezător
  • cutezătorul
  • cutezătoru‑
  • cutezătoare
  • cutezătoarea
plural
  • cutezători
  • cutezătorii
  • cutezătoare
  • cutezătoarele
genitiv-dativ singular
  • cutezător
  • cutezătorului
  • cutezătoare
  • cutezătoarei
plural
  • cutezători
  • cutezătorilor
  • cutezătoare
  • cutezătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cutezător, -oare cutezătoare

  • 1. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar.
    exemple
    • Străinul care privea cu ochii săi cutezători, cenușii, întoarse capul spre fereastră. DUMITRIU, N. 265.
      surse: DLRLC
    • Ieri leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8.
      surse: DLRLC
    • Mintea mea se limpezește, e din nou cutezătoare. MACEDONSKI, O. I 275.
      surse: DLRLC
    • Duh neastîmpărat și cutezător, în predicele sale [Popa Duhu]... înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.
      surse: DLRLC
    • rar I-oi închina eu capul C-un paloș cutezător. TEODORESCU, P. P. 103.
      surse: DLRLC
    • învechit Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă în căderea sa turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. 1 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuteza + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09