11 definiții pentru cutezător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cutezător, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I 21 / Pl: ~i, ~oare / E: cuteza + -tor] 1-6 (Persoană) care cutează (1-3).

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ător.

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ător.

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj. Care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărîtă. Străinul care privea cu ochii săi cutezători, cenușii, întoarse capul spre fereastră. DUMITRIU, N. 265. Ieri leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Mintea mea se limpezește, e din nou cutezătoare. MACEDONSKI, O. I 275. Duh neastîmpărat și cutezător, în predicele sale [Popa Duhu]... înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136. ◊ (Rar despre obiecte concrete) I-oi închina eu capul C-un paloș cutezător. TEODORESCU, P. P. 103. ◊ (Substantivat, învechit) Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă în căderea sa turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. 1 21.

CUTEZĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dă dovadă de curaj; curajos; îndrăzneț; brav; viteaz. /a cuteza + suf. ~ător

cutezător a. care are cutezanță.

cutezătór, -oáre adj. Îndrăzneț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cutezătór adj. m., s. m., pl. cutezătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cutezătoáre

cutezătór adj. m., s. m., pl. cutezătóri; f. sg. și pl. cutezătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUTEZĂTÓR adj. v. curajos.

CUTEZĂTOR adj. brav, curajos, dîrz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUDAX IAPETI GENUS (lat.) cutezătorul neam al lui Iapet – Horațiu, „Ode”, I, 3, 27. Aluzie la Prometeu, fiul lui Iapet. Epitet dat cutezătorilor.

Intrare: cutezător (s.m.)
cutezător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutezător
  • cutezătorul
  • cutezătoru‑
plural
  • cutezători
  • cutezătorii
genitiv-dativ singular
  • cutezător
  • cutezătorului
plural
  • cutezători
  • cutezătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)