5 definiții pentru cutezător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ător.

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar. – Cuteza + suf. -ător.

cutezător, ~oare smf, a [At: NEGRUZZI, S. I 21 / Pl: ~i, ~oare / E: cuteza + -tor] 1-6 (Persoană) care cutează (1-3).

CUTEZĂTÓR, -OÁRE, cutezători, -oare, adj. Care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărîtă. Străinul care privea cu ochii săi cutezători, cenușii, întoarse capul spre fereastră. DUMITRIU, N. 265. Ieri leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8. Mintea mea se limpezește, e din nou cutezătoare. MACEDONSKI, O. I 275. Duh neastîmpărat și cutezător, în predicele sale [Popa Duhu]... Înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136. ◊ (Rar despre obiecte concrete) I-oi închina eu capul C-un paloș cutezător. TEODORESCU, P. P. 103. ◊ (Substantivat, învechit) Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă în căderea sa turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. 1 21.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cutezătór adj. m., s. m., pl. cutezătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cutezătoáre

cutezătór adj. m., s. m., pl. cutezătóri; f. sg. și pl. cutezătoáre

Intrare: cutezător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutezător
  • cutezătorul
  • cutezătoru‑
plural
  • cutezători
  • cutezătorii
genitiv-dativ singular
  • cutezător
  • cutezătorului
plural
  • cutezători
  • cutezătorilor
vocativ singular
  • cutezătorule
plural
  • cutezătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cutezător, -oare cutezătoare cutezător (2)

  • 1. (Persoană) care cutează; (om) îndrăzneț, curajos, temerar.
    exemple
    • Străinul care privea cu ochii săi cutezători, cenușii, întoarse capul spre fereastră. DUMITRIU, N. 265.
      surse: DLRLC
    • Ieri leahul cel fudul... a spus cuvînt prea cutezător omului meu. SADOVEANU, O. VII 8.
      surse: DLRLC
    • Mintea mea se limpezește, e din nou cutezătoare. MACEDONSKI, O. I 275.
      surse: DLRLC
    • Duh neastîmpărat și cutezător, în predicele sale [Popa Duhu]... înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.
      surse: DLRLC
    • rar I-oi închina eu capul C-un paloș cutezător. TEODORESCU, P. P. 103.
      surse: DLRLC
    • învechit Negreșit că ceasul morții ar fi sunat pentru acel cutezător, dacă în căderea sa turbanul nu i s-ar fi desfășurat. NEGRUZZI, S. 1 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuteza + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09