CUTIE, cutii, s. f. 1. Obiect de lemn, de metal, de carton etc., în formă de cub, de paralelipiped etc., gol în interior, în care se păstrează sau care protejează diverse lucruri. ♦ Expr. (Scos) ca din cutie, se zice despre persoanele foarte îngrijit îmbrăcate. (Fam.) (Bagă) capul la cutie ! = (la jocul « de-a capra ») strînge capul între umeri, proptește-l în piep t! fig. fii prudent ! Cutie de scrisori = cutie-tip, plasată pe stradă de organele poștale, în care expeditorii introduc scrisorile; cutie particulară în care factorii poștali depun corespondența adusă la domiciliu. Cutie de rezonanță = cutie special construită pentru amplificarea sunetelor. Cutie de viteză = cutie în care se află mecanismul schimbătorului de viteză la automobile. Cutie craniană = cavitate osoasă în care este așezat creierul; țeasta capului. 2. Sertar. 3. (Înv.) Casă de bani; casetă. – Tc. kuty.