13 definiții pentru curmătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curmătu sf [At: (a. 1763) URICARIUL XX, 406 / Pl: ~ri / E: curma + -tură] (Pop) 1 Secțiune transversală printr-un corp. 2 Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. 3 Prăpastie între doi munți și două dealuri. 4 Urmă rămasă în piele sau în trunchiul unui copac în locul unde a fost strâns cu o legătură Cf curma (1). 5 Durerile nașterii care determină îndoirea de mijloc.

CURMĂTÚRĂ, curmături, s. f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa (4). – Curma + suf. -ătură.

CURMĂTÚRĂ, curmături, s. f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa (4). – Curma + suf. -ătură.

CURMĂTÚRĂ, curmături, s. f. Depresiune, adîncitură pe culmea unui deal, a unui munte (care servește ca trecătoare); despicătură, prăpastie între doi munți sau două dealuri. Colo-n fundul curmăturii, Dormitînd pe-o buturugă, S-a ivit Muma-Pădurii. TOPÎRCEANU, B. 24. Linia de hotar este trasă sărind din curmătură la poale, din pîraie în munte. I. IONESCU, M. 36. Cucuie, pasăre sură... Să nu-mi cînți la curmătură. SEVASTOS, C. 206. ♦ Îndoitura căciulii. Fundul pălăriei mele... nu izbutea nici într-un chip să se înalțe dincolo de curmătura căciulilor vreunuia din ei. HOGAȘ, M. N. 202.

CURMĂTÚRĂ ~i f. Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. /a curma + suf. ~ătură

curmătură f. vale prăpăstioasă între doi munți. [Lit. crestătură].

curmătúră f., pl. ĭ. Sfîrșit de deal, locu unde se termină un deal. Locu unde s’a curmat ceva, cum ar fi pe un lemn, la încheĭetura uneĭ mînĭ grase ș. a. Anafor, vîrtej de apă. Cotitură, cot de rîŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curmătúră s. f., g.-d. art. curmătúrii; pl. curmătúri

curmătúră s. f., g.-d. art. curmătúrii; pl. curmătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURMĂTÚRĂ s. (GEOGR.) șa, (reg.) deșilătură.

CURMĂTU s. (GEOGR.) șa, (reg.) deșilătură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secțiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deșelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile nașterii (facerii).

curmătúră, curmături, s.f. – 1. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte. 2. Urmă în pământ făcută de roata carului. 3. Urma lăsată de brăcinar. 4. Lemn ciuntat (curmat) la vârf (ALRRM, 1973: 684). ♦ (top.) Curmătură, deal, pășune în Drăghia, Ungureni (Vișovan, 2008). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din curma + suf. -(ă)tură (DEX, MDA).

curmătúră, -i, s.f. – 1. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte. 2. Urmă în pământ făcută de roata carului. 3. Urma lăsată de brăcinar. 4. Lemn ciuntat (curmat) la vârf (ALR 1973: 684). – Din curma (cf. alb. kurmue) + -tură.

Intrare: curmătură
curmătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curmătu
  • curmătura
plural
  • curmături
  • curmăturile
genitiv-dativ singular
  • curmături
  • curmăturii
plural
  • curmături
  • curmăturilor
vocativ singular
plural

curmătură

  • 1. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deșilătură șa 3 exemple
    exemple
    • Colo-n fundul curmăturii, Dormitînd pe-o buturugă, S-a ivit Muma-Pădurii. TOPÎRCEANU, B. 24.
      surse: DLRLC
    • Linia de hotar este trasă sărind din curmătură la poale, din pîraie în munte. I. IONESCU, M. 36.
      surse: DLRLC
    • Cucule, pasăre sură... Să nu-mi cînți la curmătură. SEVASTOS, C. 206.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Îndoitura căciulii.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fundul pălăriei mele... nu izbutea nici într-un chip să se înalțe dincolo de curmătura căciulilor vreunuia din ei. HOGAȘ, M. N. 202.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Curma + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09