CUPRINS¹, cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: coprins s. n.] – V. cuprinde.

cuprins¹ sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 221/29 / V: (îvp) cop~ / Pl: ~uri / E: cuprinde] 1 (Înv) Împrejmuire. 2 (Înv) Curte întărită a unui castel. 3 (Iuz) Ocupare a unei țări. 4 (Înv) Stăpânire. 5 (Ccr) Proprietate. 6 Ținut. 7 Hotar. 8 Spațiu înconjurător. 9 Conținut. 10 Sumar. 11 Întindere.

CUPRINS¹, (I 2, II) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: coprins s. n.] – V. cuprinde.

CUPRINS¹, (I 2, II 1) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. 2. (Cu determinări în genitiv) Întindere, suprafață. Se-ntoarse din poartă, se uită lung la cuprinsul ogrăzii părintești, își trecu ochii asupra merilor, asupra păpușoilor grași semănați de el astă-primăvară. CAMILAR, TEM. 152. Era o zi senină și soarele lumina cuprinsul întunecat al morii, pătrunzînd prin crăpături în suluri de raze. ANGHEL-IOSIF, C. L. 26. N-o lăsă tatăl său în aretul (cuprinsul) grădinii aceleia. RETEGANUL, P. V. 68. ♦ Spațiu înconjurător. În liniștea mare a cuprinsurilor s-a auzit în depărtare sunînd ploaia. SADOVEANU, N. F. 64. Dorm încă vietățile cuprinsului. Numai ciocîrlanii, mai harnici, pășesc mărunțel pe marginea șanțului. VLAHUȚĂ, O. AL. I 125. Din larg cuprins de multe zări Nuntași din nouăzeci de țări S-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. ♦ (Învechit) Loc; ținut. Vino, dar, de ai răbdare și ascultă să-ți descriu Un cuprins unde-ntîmplarea astăzi voiește să fiu. ALEXANDRESCU, P. 53. II. (Învechit, în forma coprins) 1. Stăpînire. Aleodor întinse coprinsul său și peste moșia lui Jumătate-de-om. ISPIRESCU, L. 48. ♦ (Concretizat) Proprietate. Într-o zi... o porni spre partea moșiilor zînei și, intrînd în coprinsurile ei, se abătu din cale. POPESCU, B. IV 53. Spun d-un nobil oarecare Ce avea coprinsuri, stare. PANN, P. V. III 40. 2. Curte întărită a unui castel. Au spart porțile de la al doilea coprins. NEGRUZZI, S. III 370 – Variantă: (învechit și popular) coprins s. n.

coprins sn vz cuprins

COPRINS s. n. v. cuprins.

cuprins (desp. cu-prins) s. n., pl. cuprinsuri

cuprins (cu-prins) s. n., pl. cuprinsuri

cuprins s. n. (sil. -prins), pl. cuprinsuri

CUPRINS s. v. cotropire, gard, invadare, invazie, împrejmuire, încălcare, îngrăditură, năpădire, ocol, ulucă.

cuprins s. v. COTROPIRE. GARD. INVADARE. INVAZIE. ÎMPREJMUIRE. ÎNCĂLCARE. ÎNGRĂDITURĂ. NĂPĂDIRE. OCOL. ULUCĂ.