12 definiții pentru cumpănire cumpenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.

cumpănire sf [At: (a. 1814) URICARIUL I, 186 / V: ~pen~ / Pl: ~ri / E: cumpăni] 1 Cântărire. 2 (Înv) Utilizare a balanței Si: cântărit1, cumpănit1 (2). 3 (Înv) Încercare cu mâna a greutății unui obiect Si: cumpănit1 (3). 4 (Înv) Plată pentru ceva cu lucruri de preț, raportată la greutatea obiectului Si: cumpănit1 (4). 5 (Înv) Apreciere. 6 (Înv; fig) Asemănare. 7 (Înv; fig) Comparare. 8 (Fig) Examinare. 9 Chibzuire. 10 Estimare a valorii Si: cumpănit1 (10). 11 (Înv) Coborârea unui astru spre apus Si: cumpănit1 (11). 12 (Înv) Dominare. 13 (Înv) Tendință de a cădea a unui obiect Si: cumpănit1 (13). 14 (Reg) Plecare într-o direcție Si: cumpănit1 (14). 15 (Fig; reg) Intenție. 16 (Reg) Hotărâre. 17 (Iuz) îndemn. 18 (Iuz) Sfat. 19 (Înv) Mișcare la dreapta sau la stânga Si: cumpănit1 (19). 20 (Înv) Clătinare. 21 (Înv) Legănare. 22 (Înv) Ezitare. 23 (Înv) Echilibru. 24 (Îlav) În ~ În echilibru. 25 (Înv; d. o armă; îal) A ține de mijloc, cu mâna lăsată în jos. 26 (Înv) Echivalare. 27 (Înv) Temperare. 28 (Înv) Agonizare. 29 (Înv) Așezare a unei prăjini ca o pârghie Si: cumpănit1 (17)

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. 1. Echilibru. Deseori o șipcă se rupea, și omul, pierzîndu-și cumpănirea, cădea în noroi. PAS, Z. I 107. ◊ Loc. adj. și adv. (Despre arme) În cumpănire = ținut de mijloc, cu mîna sprijinită de șold. Păstrați cadența... Arma-n cumpănire. CAMILAR, N. I 171. Ieși dinăuntru un lanț de soldați cu puști în cumpănire. PAS, Z. IV 39. 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). Nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru. NEGRUZZI, S. I 177. – Variantă: cumpeníre (HOGAȘ, DR. II 191) s. f.

cumpenire v vz cumpănire

CUMPENÍRE s. f. v. cumpănire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpăníre s. f., g.-d. art. cumpănírii; pl. cumpăníri

cumpăníre s. f., g.-d. art. cumpănírii; pl. cumpăníri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPĂNÍRE s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.

CUMPĂNÍRE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, deliberare, gândire, înțelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.

CUMPĂNIRE s. 1. cumpănă, cumpăneală, echilibru. (Se află în poziție de ~.) 2. contrabalansare, cumpăneală, echilibrare. (O greutate pusă pentru ~.)

cumpănire s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DELIBERARE. GÎNDIRE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECARE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

Cumpănire ≠ nechibzuire

Intrare: cumpănire
cumpănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpănire
  • cumpănirea
plural
  • cumpăniri
  • cumpănirile
genitiv-dativ singular
  • cumpăniri
  • cumpănirii
plural
  • cumpăniri
  • cumpănirilor
vocativ singular
plural
cumpenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpenire
  • cumpenirea
plural
  • cumpeniri
  • cumpenirile
genitiv-dativ singular
  • cumpeniri
  • cumpenirii
plural
  • cumpeniri
  • cumpenirilor
vocativ singular
plural

cumpănire cumpenire

  • 1. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Deseori o șipcă se rupea, și omul, pierzîndu-și cumpănirea, cădea în noroi. PAS, Z. I 107.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Păstrați cadența... Arma-n cumpănire. CAMILAR, N. I 171.
          surse: DLRLC
        • Ieși dinăuntru un lanț de soldați cu puști în cumpănire. PAS, Z. IV 39.
          surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chibzuială antonime: nechibzuire un exemplu
      exemple
      • Nebuneasca lui sumeție se sfărmă în sfîrșit de statornica cumpănire a lui Petru. NEGRUZZI, S. I 177.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cumpăni
    surse: DEX '98 DEX '09