12 definiții pentru cuminecătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În religia creștină) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură.

cuminecătu sf [At: CORESI, EV. 30/23 / V: (înv) ~men~, ~nic~ / Pl: ~ri / E: cumineca + -ătură] 1 (Îrc) Ritul care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea, de către credincioși, a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și al trupului lui Hristos Si: euharistie, împărtășire, grijire. 2 (Ccr) Vinul și pâinea care se dau la cuminecătură (1).

CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Ritual care constituie una dintre cele șapte taine și care constă în gustarea de către credincioși a vinului și a pâinii sfințite de preot, simbol al sângelui și trupului lui Hristos; euharistie, împărtășanie, grijanie. ♦ (Concr.) Vinul și pâinea care servesc în acest scop. – Cumineca + suf. -ătură.

CUMINECĂTÚRĂ, cuminecături, s. f. (În practicile religiei creștine) Taină care constă din gustarea de către credincioși a vinului și pîinii sfințite de preot, simbolizînd sîngele și trupul lui Hristos; împărtășire, grijanie. Vinul și pîinea care servesc în acest scop; împărtășanie.

CUMINECĂTÚRĂ ~i f. 1) Ritual creștin care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și a vinului sfințite de preot, simbolizând trupul și sângele lui Isus Hristos; împărtășanie; grijanie. 2) Vinul și pâinea sfințite în acest scop; împărtășanie. /a cuminica + suf. ~ătură

cuminecătură f. una din cele șapte taine ale Bisericii creștine: împărtășirea creștinilor cu trupul și sângele lui Hristos, sub forma pâinii și a vinului.

cuminecătúră f., pl. ĭ (d. cuminec). Vechĭ. Împărtășanie, grijanie, unu din cele șapte mistere ale bisericiĭ creștineștĭ care, supt forma pîniĭ și a vinuluĭ, reprezentă corpu și sîngele luĭ Hristos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuminecătúră s. f., g.-d. art. cuminecătúrii; pl. cuminecătúri

cuminecătúră s. f., g.-d. art. cuminecătúrii; pl. cuminecătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMINECĂTÚRĂ s. v. împărtășanie.

CUMINECĂTU s. (BIS.) cuminecare, euharistie, împărtășanie, împărtășire, împărtășit, (la catolici) sacrament, (înv. și pop.) grijanie, grijire, pricestanie. (Taina ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuminecătúră, cuminecături, s.f. – (bis.) Ritual religios care constă în gustarea de către credincioși a pâinii și vinului, după ce în prealabil enoriașul s-a spovedit; euharistie, împărtășanie, grijanie. – Din cumineca + suf. -ătură (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: cuminecătură
cuminecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuminecătu
  • cuminecătura
plural
  • cuminecături
  • cuminecăturile
genitiv-dativ singular
  • cuminecături
  • cuminecăturii
plural
  • cuminecături
  • cuminecăturilor
vocativ singular
plural

cuminecătură

etimologie:

  • Cumineca + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09