7 definiții pentru culoglu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culoglu sm [At: BĂLCESCU, M. V. 140 / Pl: ~li / E: tc kuloğlu] (Tcî) Infanterist.

CULÓGLU, culogli, s. m. (Înv.) Soldat pedestru (la turci). – Din tc. kuloğlu.

CULÓGLU, culogli, s. m. (Înv.) Soldat pedestru (la turci). – Din tc. kuloğlu.

CULÓGLU, culogli, s. m. (Învechit) Soldat pedestru (la turci). Lăsă în București... o mie de ianiceri și o mie culogli drept garnizoană. BĂLCESCU, O. II 99.

culoglu m. soldat pedestru (la Turci): o mie culogli drept garnizoană BĂLC. [Turc. KUL OGLU].

culóglu m. (turc. kul-oghlu, d. kul, santinelă, și oghlu, fiŭ. V. culuc). Vechĭ. Pedestraș turcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culóglu (înv.) (-lo-glu) s. m., art. culóglul; pl. culógli, art. culóglii

culóglu s. m. (sil. -glu), art. culóglul; pl. culógli, art. culóglii

Intrare: culoglu
  • silabație: -glu
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culoglu
  • culoglul
  • culoglu‑
plural
  • culogli
  • culoglii
genitiv-dativ singular
  • culoglu
  • culoglului
plural
  • culogli
  • culoglilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)