13 definiții pentru culbec cubelc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culbec sm [At: DOSOFTEI, PS. 189 / V: col~, ~eciu, cubec, cobelciu, cucubelc, cocobelciu, cucumalc, cucumelc, cucumelciu / Pl: ~eci / E: pbl etm codobelc + melc] 1 (Zlg; Mol; Buc) Melc. 2 (Pop; îs) ~ecii ochilor Lumina ochilor. 3 (Reg) Cochilie goală de melc. 4 (Reg) Conci. 5 (Îrg; îf cobelciu) Inel. 6 (Îrg; îf cobelciu) Cercel. 7 (Îrg; pex; îf cobelciu) Belciug.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubélc s. m.] – Et. nec.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Reg.) Melc. [Var.: cubélc s. m.] – Et. nec.

CULBÉC, culbeci, s. m. (Regional) Melc. Șapte coarne cumu-s coarnele culbecilor creșteau și scădeau. C. PETRESCU, Î. II 9. Culbeci înseamnă melci. ALECSANDRI, T. 1770.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culbéc (reg.) s. m., pl. culbéci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULBÉC s. v. gasteropod, gastropod, melc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

culbéc (culbéci), s. m. – Melc. – Var. culbeci, colbec(i), (cu)culbec, cucumelc, cotobelc, codobelc, cocobelc, cocobeică, cuculbeu, culcubeu, etc. Origine incertă, dar probabil expresivă. DAR tratează separat codobelc, pe care îl consideră der. de la coadă și berc, cu sensul de „fără coadă”, care se potrivește efectiv melcului; însă această der. nu pare naturală. Este mai probabil vorba de o repetiție expresivă, cu alternanța consoanelor, fenomen foarte cunoscut în toate limbile, cf. tura-vura, tanda-manda, cioc-boc, cîr-mîr, etc. Dacă se admite această ipoteză, plecîndu-se, cum pare că trebuie să se facă, de la limbajul copiilor, în care se folosesc exclusiv multe din var., am avea, plecînd de la melc, o formulă de tipul *melcu belcu (înțeleasă ca *mel cubelcu), care, cu reduplicarea sa firească *melcu cubelcu, este deajuns pentru a explica toate formele cuvîntului. Pînă acum sînt puține studii asupra acestuia. Pentru Philippide, II, 710, este pur și simplu obscură; Byck-Graur, BL, I, 23, cred că forma primitivă este cubelci, su sing. analog; iar Scriban o explică prin *ciulbec, metateză de la belciug.

CULBÉC ~ci m. reg. Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile; melc. /Orig. nec.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

culbéc, culbéci, s.m. (reg.) 1. melc, bourel. 2. conci, coc. 3. belciug, cercel, inel, ochi.

culbec m. Mold. melc: culbecii cari fac coarne, purtându-și casa ’n spinare AL. [Scurtat din Tr. cuculbec = cucubelc (v. cocobelciu)].

culbéc (Mold. sud), colbéc, cobélc și cobélcĭ (nord) și culbécĭ, cubélcĭ (vechĭ) m. (met. din cĭubelc, ĭar acesta din belcĭug, adică „răsucit, spiralat”. V. culcubăŭ și curcubeŭ). O moluscă gasteropodă care poartă cu ĭa o scoĭcă spiralată (în Munt. melc). Anat. O parte din ăuntru urechiĭ. – În Ban. cucumelcĭ (V. melc).

CUBÉLC s. m. v. culbec.

CUBÉLC s. m. v. culbec.

culbéc s. m., pl. culbéci

culbec s. v. GASTEROPOD. GASTROPOD. MELC.

Intrare: culbec
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culbec
  • culbecul
  • culbecu‑
plural
  • culbeci
  • culbecii
genitiv-dativ singular
  • culbec
  • culbecului
plural
  • culbeci
  • culbecilor
vocativ singular
  • culbecule
  • culbece
plural
  • culbecilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cubelc
  • cubelcul
  • cubelcu‑
plural
  • cubelci
  • cubelcii
genitiv-dativ singular
  • cubelc
  • cubelcului
plural
  • cubelci
  • cubelcilor
vocativ singular
  • cubelcule
  • cubelce
plural
  • cubelcilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culbec cubelc

  • 1. regional Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: gasteropod melc 2 exemple
    exemple
    • Șapte coarne cumu-s coarnele culbecilor creșteau și scădeau. C. PETRESCU, Î. II 9.
      surse: DLRLC
    • Culbeci înseamnă melci. ALECSANDRI, T. 1770.
      surse: DLRLC

etimologie: