24 de definiții pentru cuhnie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Reg.) 1. Bucătărie. ♦ Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. [Var.: cúhne, cúină, cúine, cuiníe s. f.] – Din ucr. kuhnja.

cuhnie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 105/1 / V: (Mun) cucn~, (Olt; Trs) cun~, (Mun) cuin~, (Trs) ~nă, (Mar) ~ne, (Ban) cună, (Trs; Ban) cuină, (Ban) cohnă, cogne, (Trs) cunhă, conihă, cumnă, comne, coină, coihă / Pl: ~ii / E: cf ucr кухня] (Reg) 1 Bucătărie. 2 Bucătărie de vară. 3 Bucătărie de campanie. 4 (Pgn) Loc unde se gătește mâncare. 5 Bucătăria principală a unei mănăstiri. 6 Totalitatea alimentelor pentru întreținerea unei gospodării. 7 Locuință modestă cu camere mici, pentru personalul casnic. 8 Încăpere mică și sărăcăcioasă. 9 Trăsură închisă.

CÚHNIE, cuhnii, s. f. (Regional) 1. Bucătărie. La cuhnia conacului lui Grigore Vîrnav s-au tăiat în acele zile... douăzeci și opt de curcani. GALAN, Z. R. 75. Dimineața, cînd a vîrît capul în cuhnia strîmtă a gospodinei, căutînd apă... Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile. SADOVEANU, N. P. 185. Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineilor, îl zărea cu coada ochilor. MACEDONSKI, O. III 5. 2. Clădire modestă, cu încăperi mici; cameră sărăcăcioasă. Cînd se uită în colțul cuhniei și văzu patul strîmb, tare ca piatra, o cuprinse frica de noapte. CAMILAR, TEM. 244. Flăcăul intră într-un fel de cuhnie străveche. CAMILAR, N. II 21. – Pronunțat: -ni-e. – Variante: cúhne (SADOVEANU, N. F. 14, NEGRUZZI, S. II 236, I. IONESCU, D. 206). cuínă (DUMITRIU, V. I. 19, ODOBESCU, S. I 126), cúine (CARAGIALE, O. VII 37), cuínie (ODOBESCU, S. A. 130) s. f.

CÚHNE s. f. v. cuhnie.

CÚINĂ s. f. v. cuhnie.

CÚINE s. f. v. cuhnie.

CUINÍE s. f. v. cuhnie.

cúhne f. (rut. rus. kúhnĕa, pol. kuchnia, d. vgerm. kúchina, ngerm. küche, d. lat. coquina, id.; sîrb. kujna). Nord. Bucătărie. Vechĭ. Butcă (cupeŭ). – În vest și cuĭne (d. sîrb.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuhnie (reg.) (-ni-e) s. f., art. cuhnia (-ni-a), g.-d. art. cuhniei; pl. cuhnii, art. cuhniile (-ni-i-)

cúhnie s. f. (sil. -ni-e), art. cúhnia (sil. -ni-a), g.-d. art. cúhniei; pl. cúhnii, art. cúhniile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÚHNIE s. (înv.) cămară. (~ era o trăsură închisă.)

*CUHNIE s. (înv.) cămară. (~ era o trăsură închisă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúhnie (cúhnii), s. f.1. Bucătărie. – 2. Dependință, cameră ocupată de servitori. – 3. (Înv.) Trăsură. – Var. cuhne, cu(h)nă, cuină. Sl. (rus., rut., slov., cr.) kuhnja, sb. kuina (Miklosich, Slaw. Elem., 27: Cihac, II, 86); cf. ngr. ϰούχνη (Meyer, Neugr. St., II, 37).

Intrare: cuhnie
  • silabație: cuh-ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuhnie
  • cuhnia
plural
  • cuhnii
  • cuhniile
genitiv-dativ singular
  • cuhnii
  • cuhniei
plural
  • cuhnii
  • cuhniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuină
  • cuina
plural
  • cuini
  • cuinile
genitiv-dativ singular
  • cuini
  • cuinii
plural
  • cuini
  • cuinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuine
  • cuinea
plural
  • cuini
  • cuinile
genitiv-dativ singular
  • cuini
  • cuinii
plural
  • cuini
  • cuinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuinie
  • cuinia
plural
  • cuinii
  • cuiniile
genitiv-dativ singular
  • cuinii
  • cuiniei
plural
  • cuinii
  • cuiniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuhne
  • cuhnea
plural
  • cuhni
  • cuhnile
genitiv-dativ singular
  • cuhni
  • cuhnii
plural
  • cuhni
  • cuhnilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuhnie, cuhniisubstantiv feminin

regional
  • 1. Bucătărie. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bucătărie
    • format_quote La cuhnia conacului lui Grigore Vîrnav s-au tăiat în acele zile... douăzeci și opt de curcani. GALAN, Z. R. 75. DLRLC
    • format_quote Dimineața, cînd a vîrît capul în cuhnia strîmtă a gospodinei, căutînd apă... Ana Cișcova cînta, potrivindu-și în spelci de sîrmă cozile. SADOVEANU, N. P. 185. DLRLC
    • format_quote Cucoana Paraschiva, din cuhnia în care priveghea bătutul putineilor, îl zărea cu coada ochilor. MACEDONSKI, O. III 5. DLRLC
    • 1.1. Bucătăria principală a mănăstirilor și cea de vară a gospodăriilor țărănești. DEX '09
  • 2. Clădire modestă; cameră sărăcăcioasă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cînd se uită în colțul cuhniei și văzu patul strîmb, tare ca piatra, o cuprinse frica de noapte. CAMILAR, TEM. 244. DLRLC
    • format_quote Flăcăul intră într-un fel de cuhnie străveche. CAMILAR, N. II 21. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.