15 definiții pentru cufăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cufăr1 sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. XII, 99 / Pl: ~fere / E: ger Koffer] 1 Ladă cu capac (și încuietoare) care se deschide pe balamale, în care se transportă sau se țin diferite obiecte. 2 (Pop) Geamantan (de lemn).

cufăr2 sm [At: TDRG / Pl: ~feri / E: ger Koffer(fisch)] (Iht; reg) Specie de pește nedefinită mai îndeaproape.

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer.

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă cu capac (și cu încuietoare) care se folosește la păstrarea și la transportarea diverselor obiecte. ♦ (Pop.) Geamantan (de lemn). – Din pol., ucr. kufer.

CÚFĂR, cufere, s. n. Ladă făcută din scînduri subțiri, de obicei cu capac și cu încuietoare, care servește la păstrarea și transportarea diverselor obiecte, mai ales a hainelor. Oare i-am lăsat cheia să scoată din cufăr paharele? CAMILAR, N. I 356. Parte din public venea [la gară]... să expedieze cufere. D. ZAMFIRESCU, R. 78.

CÚFĂR ~ere n. înv. Ladă cu încuietoare folosită pentru păstrarea și transportarea diferitelor obiecte (mai ales de îmbrăcăminte). /<pol., ucr. kufer

cufăr n. ladă de pus diferite lucruri. [Serb.; KUFER (din germ. Koffer)].

cúfăr n., pl. ere (germ. koffer, fr. coffre, d. lat. cóphinus, ĭar acesta d. vgr. kóphinos, coșniță; it. cófano). Ladă de călătorie maĭ mare de cît geamantanu și maĭ scumpă de cît o simplă ladă fiind-că e îmbrăcată în pînză saŭ în pele. V. sipet.

cufărar sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: cufăr + -ar] 1-2 Fabricant sau negustor de cufere1 (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúfăr s. n., pl. cúfere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandâc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

CÚFĂR s. v. geamantan, valiză.

CUFĂR s. ladă, (pop.) tron, (înv. și reg.) sandîc, sicriu, (Mold.) sipet, (arg.) purcea. (~ al miresei.)

cufăr s. v. GEAMANTAN. VALIZĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúfăr (cúfere), s. n. – Ladă cu capac, geamantan de lemn. Ngr. ϰούφαρο (cf. Hesseling 21), care posibil provine din germ. Koffer (DAR), cf. pol., sb. kufer, fr. coffre, sp. cofre.Der. cufărar, s. m. (hamal).

Intrare: cufăr
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cufăr
  • cufărul
  • cufăru‑
plural
  • cufere
  • cuferele
genitiv-dativ singular
  • cufăr
  • cufărului
plural
  • cufere
  • cuferelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)