15 definiții pentru cușniță gujniță cuzniță cujniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica.

CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica.

cușniță1 sf [At: GORJAN, H. II, 166 / V: (reg) cujn~, gujn, cuzn~ / Pl: ~țe / E: bg кущника] (Reg) 1 Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru. 2 (Pex) Fierărie. 3 Topitoare de fier. 4 Fabrică de cuie. 5 Foc mare. 6 (Îla) Ca la ~ Murdar. 7 Unealtă a dulgherului sau a rotarului Si: (reg) cobâlă, corniță, scaun de înspițat.

CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. 1. Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul, unde suflă cu foalele și unde-și așază instrumentele. Porunci să arză cușnița ziua și noaptea. ISPIRESCU, L. 220. 2. Atelier al fierarului; fierărie, potcovărie. Se vede... un depozit mare de zgură, ceea ce face a se crede că acolo a fost o cușniță, la care venea apa și învîrtea roata ce purta foile. I. IONESCU, M. 51.

cușniță f. 1. locul unde se bate și se roșește fierul, fierărie: să arză cușnița ziua și noaptea ISP.; 2. scaunul în care se pune roata când se înspițează. [Pol. KUZNIȚA].

cújniță și cușniță f., pl. e (pol. kužnica, rus. kúznica, d. vsl. kovati, a fabrica bătînd. V. covacĭ). Munt. Vechĭ. Atelier de ferărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúșniță (reg.) s. f., g.-d. art. cúșniței; pl. cúșnițe

cúșniță s. f., g.-d. art. cúșniței; pl. cúșnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚȘNIȚĂ s. v. cobilă, fierărie.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cúșniță (cúșnițe), s. f.1. Cuptor al fierarului. – 2. Fierărie. – Var. cușniță. Bg., sb. kužnica, rut. kužĭnica (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cușníță, cușníțe, s.f. (reg.) 1. vatră de piatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așează uneltele de lucru; fierărie, făurărie, potcovărie. 2. unealtă a dulgherului sau a rotarului; cobâlă, corniță, scaun de înspițat roata.

Intrare: cușniță
cușniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușniță
  • cușnița
plural
  • cușnițe
  • cușnițele
genitiv-dativ singular
  • cușnițe
  • cușniței
plural
  • cușnițe
  • cușnițelor
vocativ singular
plural
gujniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cuzniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cujniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cujniță
  • cujnița
plural
  • cujnițe
  • cujnițele
genitiv-dativ singular
  • cujnițe
  • cujniței
plural
  • cujnițe
  • cujnițelor
vocativ singular
plural

cușniță gujniță cuzniță cujniță

etimologie: