17 definiții pentru crivăț griveț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crivăț smn [At: CORESI, PS. 210 / V: (Mol) ~veț (A și: ~veț), griveț / Pl: ~uri sn, (rar) ~veți, ~vați sm / E: bg кривеъц] 1 Vânt puternic ce suflă iarna în Moldova și Câmpia Dunării dinspre nord-est sau de la est Si: (reg) secuiul, (pop) traistă-goală. 2 Vânt geros Si: (reg) bihorel, șieș, fueș. corectată

CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre Nord-Est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec.

CRÍVĂȚ, s. n. Vânt puternic și rece care suflă iarna în Moldova și în Câmpia Dunării dinspre nord-est, aducând scăderi mari de temperatură; acvilon. ♦ (Înv. și reg.) Nord. – Din bg. krivec.

CRÍVĂȚ s. n. 1. Vînt puternic și rece care suflă iarna dinspre nord-est, aducînd scăderea temperaturii, mai rar vara, aducînd un aer dogoritor. Nu știi niciodată cît o să ție crivățul. SLAVICI, V. P. 157. Cad săgețile în valuri care șuieră, se toarnă Și lovind în față-n spate, ca și crivățul și gerul, Pe pămînt lor li se pare că se năruie tot cerul... EMINESCU, O. I 148. Afară-i vijelie, Și crivățul aleargă pe cîmpul înnegrit. ALECSANDRI, O. 164. Din ce în ce mai mult crivățul se întețea și frigul mă pătrundea. GHICA, S. 243. ◊ (Poetic) Iarna vine, vine pe crivăț călare! Vîntul șuieră prin hornuri răspîndind înfiorare. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ (Personificat, în basme) Ajunseră la muma Crivățului și o rugă să le spuie drumul. ISPIRESCU, L. 117. 2. (Rar) Nord. Spre crivăț, peste Ozană, vine Tirgul Neamțului. CREANGĂ, A. 72.

CRÍVĂȚ n. Vânt rece, puternic, care suflă iarna dinspre nord-est. /<bulg. krivéc

crivăț n. 1. vânt rece și umed ce bate dela N-E: lupii cu crivățul iernii m’alungau urlând AL.; 2. miază-noapte: spre crivăț vine târgul Neamțului GR. [Serb. KRIVAȚ].

crívăț n., pl. ețe (vsl. krivĭcĭ, d. krivŭ, cotit, strîmb, adică „vîntu care suflă strîmb”, nsl. krivec, crivăț; sîrb. krivac, criminal. V. crivac, crivină). Vîntu de nord orĭ nord-est (Mold.) orĭ de est (Munt.) care bate puternic ĭarna. Spre crivăț, spre partea de unde bate crivățu (spre Rusia). V. vînt.

acvilon m. vântul numit obișnuit crivăț: din văi cu turbăciune acvilonul se ridică NEGR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRÍVĂȚ s. (MET.) (franțuzism) acvilon, (prin Munt.) traistă-goală.

CRÍVĂȚ s. v. miazănoapte, nord.

CRIVĂȚ s. (MET.) (franțuzism) acvilon, (prin Munt.) traistă-goală.

crivăț s. v. MIAZĂNOAPTE. NORD.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crívăț (crívețe), s. n. – Vînt rece, care bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr. krivec, sb. krivac, din sl. krivŭ „oblic, strîmb” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf. Iorga, Revista istorică, XXVI, 88). – Der. crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional).

Intrare: crivăț
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crivăț
  • crivățul
  • crivățu‑
plural
  • crivețe
  • crivețele
genitiv-dativ singular
  • crivăț
  • crivățului
plural
  • crivețe
  • crivețelor
vocativ singular
plural
griveț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)