CREP² s. n. Țesătură subțire, încrețită, de mătase sau, uneori, de lină. Pe un pod pășește alene fiica unui mandarin, Sub cartelul de crep galbin care-l pleacă despre soare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Bucată dintr-o asemenea țesătură, de culoare neagră, care se poartă mai ales la braț sau la pălărie în semn de doliu. Crepul de doliu face pată, mărginind lumina și întunecînd-o. ANGHEL, PR. 61.