crenel sn [At: NEGRUZZI, S. II, 48 / Pl: ~uri / E: fr créneau] 1 Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute la distanță egală, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, al unui castel sau al unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectile asupra inamicului. 2 Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se poate trage cu armament automat portativ. 3 Ornament în partea superioară a unei mobile, în special în stil gotic, imitând crenelurile (1).