CRENEL, creneluri, s. n. Fiecare dintre deschizăturile făcute din distanță în distanță în lungul parapetului unui turn de apărare, al unui castel sau al unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectile asupra inamicului; deschizătură în pereții unei cazemate sau ai unui adăpost, prin care se poate observa și trage cu armament portativ. Prin ochiul de crenel Se vede-ntreaga coastă dinspre ei. CAMIL PETRESCU, V. 43. Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. Nici o lampă nu strălucea pe creasta crenelurilor. NEGRUZZI, S. II 48.