11 definiții pentru crâsnic (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRẤSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.

CRẤSNIC2, crâsnici, s. m. (Reg.) Paracliser, țârcovnic. – Cf. bg. krăstnik.

crâsnic2 [At: (a. 1739) IORGA, S. D. XIII, 105 / V: cărs~, cărstn~, cârstn~, crăs~, crăzn~, ~âșn~ / Pl: ~ici / E: vsl кръстъ „cruce”, bg кръстник „naș”] 1 sm (Reg) Paracliser. 2 sm Dascăl. 3 sn (Reg) Unealtă de pescuit din două nuiele arcuite și încrucișate, de care se leagă plasa Si: (reg) cereală, ciorpac, comiher, crâstaci, crâstaș (1), difan, hălău, lejnic, leșteu, lingură, năpatcă, posfat, prijinea, rochiu, scârțaș, tărăbuc. 4 (Îs) ~-de-mănă, ~fără-țăpoi (sau tălpoi) Crâsnic (3) fără coadă, ale cărui arcuri sunt prelungite în jos, în forma unor picioare sprijinite pe fundul pârâului Si: crâstaș (2). 5 sn (Ban) Plasă prinsă de doi pari încrucișați, cu care se transportă pleava de la arie.

CRÎ́SNIC1, crîsnici, s. m. (Transilv., Bucov.) Dascăl de biserică; paracliser, țîrcovnic. În mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna Simina, fata crîsnicului de la Zimbru. SLAVICI, O. I 213.

1) cî́rsnic și crî́snic m. (din cîrstnic, crîstnic, ca vîrstnic d. vsl. krŭstŭnikŭ, bg. krŭstnik, naș, d, krŭstŭ, cruce). Trans. Clisiarh. – Și criznic (Agrb. Înt. 191). În Mold. nord și cristiac, pl. ĭecĭ (din crîsnic și clisiarh).

crî́snic m. și n. V. cîrsnic 1 și 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâsnic1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. crâsnici

crâsnic (paracliser) s. m., pl. crâsnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂSNIC s. v. paracliser, țârcovnic.

crîsnic s. v. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crîsnic (crîsnici), s. m.1. Sacristan, diacon. – 2. Năvod pătrat. – 3. Plasă în general. Sl. kristŭ „cruce”, cu suf. -nic. Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. Sensurile 2 și 3 sînt n. (pl. crîsnice[1]). – De la aceeași rădăcină sl. provine crîștaș, s. n. (năvod), și probabil crîștie, s. f. (mizerie, nevoie, necaz), cuvînt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crîșca. Cf. și cristac, s. n. (năvod), din bg. krŭstak „cruce”.

  1. Formă de plural adăugată de noi. — gall

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crâsnic1, crâsnici, s.m. (reg.) monstru; diavol.

Intrare: crâsnic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâsnic
  • crâsnicul
  • crâsnicu‑
plural
  • crâsnici
  • crâsnicii
genitiv-dativ singular
  • crâsnic
  • crâsnicului
plural
  • crâsnici
  • crâsnicilor
vocativ singular
  • crâsnicule
  • crâsnice
plural
  • crâsnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâsnic, crâsnicisubstantiv masculin

  • 1. regional Dascăl de biserică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În mijlocul secerătorilor i se ivea totdeauna Simina, fata crîsnicului de la Zimbru. SLAVICI, O. I 213. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.