CRÎSNIC, CÎRSNIC, CÎRSTNIC I. sm. Trans. Bucov. ⛪ Paracliser: crîsnicul servește ca paraclisier la ceremoniile divine și scoate de la oameni simbria popii (FR.-CDR.). II. (pl. -ice) sn. 1 🐟 Unealtă de pescuit, uneori în formă de sac, mai adesea alcătuită dintr’o plasă în patru colțuri prinse de niște nuiele groase, îndoite ca un cerc și puse cruciș una peste alta (🖼 1595): sacul de pește sau crîsnicul e un fel de împletitură de tort foarte rară în formă pătrată (MAR.); chiticii se prind ori cu crîsnicul ori cu volocul (ȘEZ.) ¶ 2 Băn. 🚜 Un fel de plasă prinsă de doi pari (numiți „pile”) cu care se cară pleava de la arie [vsl. krŭstnikŭ < krŭstŭ].