9 definiții pentru covârșitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

covârșitor, ~oare a [At: DOSOFTEI, V. S. 3/1 / V: ~văr~, ~roș~ / Pl: ~oare / E: covârși + -tor] 1 Care depășește cu mult ca număr, forță etc. 2 Care întrece. 3 Care lasă în urmă. 4 Superior. 5 Care se impune. 6 Proeminent. 7 Foarte mare. 8 Extraordinar. 9 Impresionant. 10 Foarte înalt. 11 Infinit. 12 Excedent. 13 Exagerat. 14 Excelent. 15 De seamă. 16 Perfect. 17 Desăvârșit. 18 Impunător. 19 Debordant. 20 (Înv) Care inundă. 21 (Înv) Care îneacă. 22 (Înv) Care acoperă. 23 (Înv) Care cotropește. 24 (Înv) Învingător. 25 (Înv) Care supune pe cineva. 26 (Înv) Care reduce la tăcere.

COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitor; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covârși + suf. -tor.

COVÂRȘITÓR, -OÁRE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitor; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covârși + suf. -tor.

COVÂRȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care covârșește; mai mare ca număr sau ca forță; copleșitor. Eveniment ~. /a covârși + suf. ~tor

covârșitor a. și m. 1. care covârșește; 2. excelent, eminent.

COVÎRȘITÓR, -OÁRE, covîrșitori, -oare, adj. Predominant, foarte mare, extraordinar; copleșitor. O problemă de o covirșitoare însemnătate o constituie legarea teatrului de marile mase ale oamenilor muncii din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/2. Căldura zilei era covîrșitoare și nu îndrăznii să părăsesc răcorosul meu adăpost de umbră și verdeață. HOGAȘ, M. N. 63. Viu să vă mulțumesc... pentru dragostea ce mi-ați arătatcinstindu-mă cu atîta covirșitoare omenie. CARAGIALE, O. VII 286. ◊ (Adverbial) De data asta, peste curiozitate se altoia, covîrșitor, un simțămînt nou: o apropiere sufletească mergînd pînă la înduioșare. M. I. CARAGIALE, C. 33.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

covârșitór adj. m., pl. covârșitóri; f. sg. și pl. covârșitoáre

covârșitór adj. m., pl. covârșitóri; f. sg. și pl. covârșitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COVÂRȘITÓR adj. 1. v. apăsător. 2. copleșitor, sfâșietor. (O impresie ~oare.) 3. v. pătrunzător. 4. copleșitor, (fig.) strivitor. (O personalitate ~oare.)

COVÎRȘITOR adj. 1. apăsător, copleșitor, greu, împovărător, (livr.) oneros. (Îndatoriri ~.) 2. copleșitor, sfîșietor. (O impresie ~.) 3. copleșitor, pătrunzător. (Un frig ~.) 4. copleșitor, (fig.) strivitor. (O personalitate ~.)

Intrare: covârșitor
covârșitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covârșitor
  • covârșitorul
  • covârșitoru‑
  • covârșitoare
  • covârșitoarea
plural
  • covârșitori
  • covârșitorii
  • covârșitoare
  • covârșitoarele
genitiv-dativ singular
  • covârșitor
  • covârșitorului
  • covârșitoare
  • covârșitoarei
plural
  • covârșitori
  • covârșitorilor
  • covârșitoare
  • covârșitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)