12 definiții pentru dominant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.

DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.

dominánt, ~ă [At: BUL. COM. IST. V 61 / Pl: ~anți, ~e / E: fr dominant] 1 a Care domină (1-7). 2 a (D. însușiri, factori, trăsături) Predominant. 3 a (D. însușiri, factori, trăsături) Specific. 4 sf Trăsătură caracteristică principală a unei lucrări, a unui proces etc. 5 sf (Muz) Treapta a cincea a modurilor major și minor. 6 sf Acord compus pe dominantă (5).

DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj. Care domină; preponderent. [Podarii sînt] figurile pitorești, iar uneori marile, dominantele figuri ale ținutului. BOGZA, C. O. 292. ♦ Specific, caracteristic. Trăsăturile dominante ale artei clasice. Nota dominantă a unui scriitor.

DOMINÁNT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].

DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ◊ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ◊ nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant)

DOMINÁNT ~tă (~ți, ~te) Care domină ceva sau pe cineva. /<fr. dominant

dominant a. 1. care domină, care covârșește: pasiune dominantă; 2. ce aparține Statului: religiune dominantă.

* dominánt, -ă adj. (lat. dominans, -ántis). Care domină, domnitor: religiune dominantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dominánt adj. m., pl. dominánți; f. dominántă, pl. dominánte

dominánt adj. m., pl. dominánți; f. sg. dominántă, pl. dominánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOMINÁNT adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.

DOMINANT adj. 1. stăpînitor. (Clasele ~; puterea ~.) 2. precumpănitor, predominant, preponderent, (rar) predominator, (înv.) predomnitor. (Element ~ asupra altor elemente.) 3. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, particular, propriu, specific, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.)

Intrare: dominant
dominant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominant
  • dominantul
  • dominantu‑
  • dominantă
  • dominanta
plural
  • dominanți
  • dominanții
  • dominante
  • dominantele
genitiv-dativ singular
  • dominant
  • dominantului
  • dominante
  • dominantei
plural
  • dominanți
  • dominanților
  • dominante
  • dominantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dominant

  • 1. Care domină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preponderent un exemplu
    exemple
    • [Podarii sunt] figurile pitorești, iar uneori marile, dominantele figuri ale ținutului. BOGZA, C. O. 292.
      surse: DLRLC

etimologie: