13 definiții pentru coterie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coteríe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr coterie] (Liv) Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse Si: (fam) clică, gașcă.

COTERÍE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care își apără reciproc interesele; gașcă, clică. – Din fr. coterie.

COTERÍE, coterii, s. f. Grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi și alte acțiuni reprobabile; gașcă, clică. – Din fr. coterie.

COTERÍE, coterii, s. f. Grup restrîns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste și care urzesc intrigi, acțiuni reprobabile; gașcă. V. cărdășie, clică. Știu că eu nu mi-am făcut din guvernare un ideal strîmt și tiranic, pe care să-l impun în profitul vreunei secte sau vreunei coterii. GHICA, S. 147.

COTERÍE s.f. Grup de persoane care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. [Gen. -iei. / < fr. coterie].

COTERÍE s. f. grup de persoane care își apără reciproc interesele, care urmăresc scopuri ascunse; gașcă, clică. (< fr. coterie)

COTERÍE ~i f. Grup de persoane unite în scopuri reprobabile; clică; gașcă. Spirit de ~. /<fr. coterie

coterie f. reunire de persoane cari trăesc în intimitate sau cari urzesc cabale împreuna.

*coteríe f. (fr. coterie). Iron. Gașcă, clică, cărdășie, ceată de șarlatanĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coteríe s. f., art. cotería, g.-d. art. coteríei; pl. coteríi, art. coteríile

coteríe s. f., art. cotería, g.-d. art. coteríei; pl. coteríi, art. coteríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COTERÍE s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.

coterie s. v. BANDĂ. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLICĂ. GAȘCĂ. ȘLEAHTĂ.

Intrare: coterie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coterie
  • coteria
plural
  • coterii
  • coteriile
genitiv-dativ singular
  • coterii
  • coteriei
plural
  • coterii
  • coteriilor
vocativ singular
plural

coterie

etimologie: