CORTURAR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar

corturar sm [At: DR. V, 178 / V: ~tor~ / Pl: ~i / E: corturi + -ar] 1 Țigan nomad. 2 (Pex) Cal slab. 3 (Pex) Cal nărăvaș.

CORTURAR sm. 1 Țigan care vagabondează din loc în loc cu cortul care-i servește de adăpost ¶ 2 pr. ext. Țigan: intră ... pe la un faur ~ și dete să-i facă un buzdugan (MERA).

CORTURAR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Țigan care locuiește în mod obișnuit în cort; țigan nomad. – Cort + suf. -ar.

CORTURAR, -Ă, corturari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește în mod obișnuit într-un cort; nomad. Varan, din corturar, devenise în cîteva veri om la rînd. CAMILAR, T. 30.

CORTURAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Țigan nomad care trăiește în cort. /cort + suf. ~ar

corturár m. (d. cort, corturĭ). Trans. Care umblă cu cortu din loc în loc: Țiganĭ corturarĭ.

cortorar sm vz corturar

!corturar adj. m., s. m., pl. corturari; adj. f., s. f. corturară, pl. corturare

corturar s. m., pl. corturari

corturar s. m., pl. corturari

corturar, corturari s. m. țigan nomad, șătrar

CORTURAR s. v. țigan nomad.

CORTURAR s. șătrar, țigan nomad, (rar) șătraș.

corturár, corturari, s.m. Țigan nomad: „Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe o fată de domnar” (Bârlea, 1924: 49). – Din cort, corturi + suf. -ar (Scriban, MDA).

corturar, corturari, s.m. – Țigan nomad: „Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe o fată de domnar” (Bârlea, 1924: 49). – Din cort, corturi + suf. -ar (Scriban, MDA).

corturar, -i, s.m. – Țigan nomad: „Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe o fată de domnar” (Bârlea 1924: 49). – Din cort + -urar.