19 definiții pentru coroziv corosiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coroziv, ~ă a vz corosiv

COROZÍV, -Ă, corozivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. [Scris și: corosiv] – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

COROZÍV, -Ă adj. v. corosiv.

coroziv a. și n. care coroade: substanță corozivă, un coroziv.

*corozív, -ă adj. (lat. corrosivus). Care produce coroziunĭ, roaderĭ. Sublimat coroziv, biclorură de mercur.

corosiv, ~ă a [At: STAMATI, D / V: ~oziv / Pl: ~i, ~e / E: fr corrosif it corrosivo] 1-2 (D. substanțe) Care produce coroziune (1-2). 3 (Îs) Agent ~ Substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. 4 (Îs) Sublimat ~ Clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 5 (Fig) Mușcător.

COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea. Sublimat corosiv = clorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. – Din fr. corrosif, lat. corrosivus.

COROSÍV, -Ă, corosivi, -e, adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact. Sublimat corosiv = biclorură de mercur, întrebuințată în soluție ca dezinfectant. 2. Fig. Mușcător, usturător, pătrunzător. Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4. El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101.

COROSÍV adj. 1. (Despre substanțe) Care provoacă o coroziune. ◊ Agent corosiv = substanță care are o acțiune electrochimică asupra suprafeței corpurilor cu care intră în contact; sublimat corosiv = biclorură de mercur folosită ca dezinfectant. 2. (Fig.) Mușcător, usturător. [Var. coroziv, -ă adj. / cf. fr. corosif, lat. corrosivus].

COROSÍV adj. 1. (despre substanțe) care provoacă o coroziune. 2. (fig.) mușcător, usturător. (< fr. corrosif, lat. corrosivus)

COROSÍV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre substanțe, medii, agenți) Care corodează; cu proprietatea de a coroda. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care exprimă aluzii răutăcioase; mușcător; înțepător; urzicător; usturător; pișcător. Inteligență ~ă. /<fr. corrosif, lat. corrosivus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corozív adj. m., pl. corozívi; f. corozívă, pl. corozíve

corosív adj. m., pl. corosívi; f. sg. corosívă, pl. corosíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COROSÍV adj., s. (CHIM.) corodant.

SUBLIMAT COROSÍV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

Intrare: coroziv
coroziv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coroziv
  • corozivul
  • corozivu‑
  • corozi
  • coroziva
plural
  • corozivi
  • corozivii
  • corozive
  • corozivele
genitiv-dativ singular
  • coroziv
  • corozivului
  • corozive
  • corozivei
plural
  • corozivi
  • corozivilor
  • corozive
  • corozivelor
vocativ singular
plural
corosiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corosiv
  • corosivul
  • corosivu‑
  • corosi
  • corosiva
plural
  • corosivi
  • corosivii
  • corosive
  • corosivele
genitiv-dativ singular
  • corosiv
  • corosivului
  • corosive
  • corosivei
plural
  • corosivi
  • corosivilor
  • corosive
  • corosivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coroziv corosiv

  • 1. (Despre substanțe chimice) Care provoacă o coroziune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corodant antonime: anticoroziv
    • 1.1. Agent coroziv = substanță care exercită o acțiune chimică sau electrochimică pe suprafața unui material cu care vine în contact, provocând coroziunea.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Sublimat coroziv = clorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: săricică
  • exemple
    • Este vorba de carența poeziei satirice, a unei satire corosive și necruțătoare, aptă să demaște și să înfiereze pe «corifeii» unor noi măceluri. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/4.
      surse: DLRLC
    • El cobora-n tăcere cătră mine, Țintind în gol privirea-i corosivă. TOPÎRCEANU, S. A. 101.
      surse: DLRLC

etimologie: