CORESPONDENT, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Colaborator al unui ziar, al unei reviste etc., care trimite spre publicare știri din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice cu vot consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, congruente două câte două, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant.

corespondent, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~nți, ~e / E: fr correspondant] 1 smf Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află. 2 smf Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3 smf (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență (4). 4 smf (Înv) Funcționar la o bancă însărcinat cu ținerea corespondenței (5). 5 smf Negustor care este în legătură cu alt negustor. 6 a Corespunzător. 7 a (Îs) Membru ~ Membru al unei academii, instituții științifice etc., având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de a vota. 8 a (Gmț; îs) Unghiuri ~e Fiecare din unghiurile formate de o secantă și două drepte paralele. 9 a (Corn; îs) Cont ~ Cont pentru instituțiile de credit cu care lucrează o bancă.

CORESPONDENT, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care colaborează la un ziar sau la o publicație periodică, trimițând spre publicare informații din locul unde se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență. II. Adj. (În sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice având aceleași obligații și drepturi ca și un membru activ, cu excepția dreptului de a vota pe viitorii membri, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale între ele, formate de aceeași parte a unei secante care taie două drepte paralele. – Din fr. correspondant.

CORESPONDENT³, -Ă, corespondenți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care colaborează la un ziar, trimițînd corespondență cu conținut informativ din locul în care se află. [Conducerea ziarului] a prezentat în fața corespondenților o dare de seamă despre legăturile redacției cu corespondenții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2703. Potrivit învățăturii leninist- staliniste și experienței glorioase a presei sovietice, presa din țara noastră își întărește tot mai mult legăturile cu masele, acordă o atenție din ce în ce mai mare creșterii numărului de corespondenți muncitori și țărani. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 34-37 1/6. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia față de autoritățile școlare. 3. (Rar) Persoană cu care cineva este în corespondență, de la care primește scrisori.

CORESPONDENT, -Ă s.m. și f. 1. Colaborator extern la un ziar, care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. Persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestuia în fața școlii. 3. (Rar) Cel care poartă corespondență cu cineva. // adj. Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului de vot. [Cf. fr. correspondant, it. corrispondente].

CORESPONDENT, -Ă I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondență cu caracter informativ din locul în care se află. 2. persoană care, în lipsa părinților unui elev, are răspunderea acestora față de școală. 3. cel care poartă corespondență cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzător. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei instituții științifice, care are aceleași obligații și se bucură de aceleași drepturi ca un membru activ, cu excepția dreptului la vot; unghiuri ~ e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealăturate, formate de aceeași parte a unei secante care intersectează două drepte, un unghi fiind în interiorul dreptelor și altul în afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, în cadrul frazei, al unei părți de propoziție. (< fr. correspondant)

CORESPONDENT¹ ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Colaborator la o publicație periodică sau la un centru de informații care furnizează știri din localitatea în care se află. 2) Persoană care întreține relații epistolare cu cineva. /<fr. correspondant

corespondent a. care e în corelațiune cu alte lucruri. ║ m. 1. persoană cu care stăm în corespondență: corespondentul unui ziar; 2. persoană însărcinată a îngriji de trebuințele unui tânăr, depărtat de familia sa.

*corespondént, -ă adj. (mlat. correspóndens, -éntis, fr. correspondant). Care corespunde, care are relațiune cu altu: unghĭurĭ, ideĭ corespondente. Acela, aceĭa cu care eștĭ în relațiunĭ de afacerĭ. Persoană care are însărcinarea de a veghea asupra unuĭ copil departe de familia luĭ și a îngriji de el.

corespondent adj. m., s. m., pl. corespondenți; adj. f., s. f. corespondentă, pl. corespondente

corespondent adj. m., s. m., pl. corespondenți; adj. f., s. f. corespondentă, pl. corespondente

corespondent s. m., adj. m., pl. corespondenți; f. sg. corespondentă, pl. corespondente

corespondent

CORESPONDENT adj. s. 1. adj. v. asemănător. 2. s. v. omolog.

CORESPONDENT s. n. (cf. fr. correspondant, it. corrispondente): echivalent, în planul frazei, al unei părți de propoziție. Astfel, c. subiectului în planul frazei este subordonata subiectivă, al numelui predicativ – subordonata predicativă, al atributului – subordonata atributivă, al complementului necircumstanțial – subordonata completivă necircumstanțială (directă, indirectă și de agent), al complementului circumstanțial – subordonata circumstanțială (de toate categoriile) și al elementului predicativ suplimentar – predicativa suplimentară.