corábie f. (vsl. korabĭ și korablĭ, bg. sîrb. korab, rus. koráblĭ, d. vgr. korábion, dim. d. kárabos, crab și [pin aluz. la găoace] corabie; mlat. kárabus, un fel de luntre; ngr. korávi; it. caravella, fr. caravelle, sp. carabela, pg. caravela. V. crab). Vas de navigat, navă, bastiment (cu pînze). Trist par’că ți s’ar fi înecat corăbiile, foarte trist. Corabie cu abur, V. vapor și probelă. – Și curabie (Cod. Vor.).