13 definiții pentru copleși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

copleși [At: MARCOVICI, D. 461/8 / V: ~priși / Pzi: esc / E: pbl ml complexire] 1 vt A cuprinde din toate părțile Si: a încercui, a năpădi. 2 vt A birui pe cineva. 3 vt A acoperi peste tot cu un lichid Si: a afunda, a cufunda, a îneca[1]. 4 vr A acoperi peste tot. 5 vr A se întinde peste ceva în toate părțile. 6 vt A umple peste măsură. 7 vt A împovăra. 8 vt A inunda. 9 vt A strivi sub o greutate, o forță, o mulțime prea mare. 10 vt (Fig) A încărca pe cineva cu daruri, laude etc. 11 vt A emoționa peste măsură. 12 vt A impresiona puternic. 13 (D. ființe) A înconjura din toate părțile Si: a cuprinde. corectată

  1. înneca → îneca — Ladislau Strifler

COPLEȘÍ, copleșesc, vb. IV. Tranz. A cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.

COPLEȘÍ, copleșesc, vb. IV Tranz. (Despre abstracte) a cuprinde din toate părțile, a năpădi; a doborî, a birui pe cineva. ♦ A emoționa peste măsură, a impresiona puternic. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate parțile; a cuprinde. – Probabil din lat. complexire.

COPLEȘÍ, copleșesc, vb. IV. Tranz. 1. (Subiectul este un abstract; cu privire la oameni) A năpădi, a birui, a doborî. Aceeași și iar aceeași atmosferă mă copleșea de întristare în casa noastră. SADOVEANU, N. F. 46. Citi tristețea de pe chipul tovarășului său și-l copleși și pe el. SAHIA, N. 32. Se scuza că așa plînge mereu și nu se poate stăpîni de cînd au copleșit-o nevoile de nici noaptea nu mai are odihnă. REBREANU, R. I 103. Somnul îl copleși și căzu ca un mort. ISPIRESCU, L. 82. ◊ (Despre ființe) A înconjura din toate părțile, a cuprinde. Turcii, sub vestitul Murat al II-lea, copleșiseră Orientul. BĂLCESCU, O. I 45. Nu știi, maică, ce-am pățit! Ori că Tudor mi-a sosit, Ori că hoți ne-a copleșit, Că în beci m-a-mpiedicat Trupul unui om culcat! TEODORESCU, P. P. 674. ◊ (Despre plante) Buruienile au copleșit răsadurile. 2. A emoționa (peste măsură). Aveau prea multe de spus, evenimentul îi copleșea. CAMIL PETRESCU, N. 165.

A COPLEȘÍ ~ésc tranz. 1) (despre stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a năvăli. 2) (despre ființe) A înconjura în număr mare. 3) (persoane) A emoționa puternic. /<lat. complexire

copleșì v. 1. a acoperi peste tot cu apă, a înneca; 2. a apăsa tare în jos, a strivi sub greutate sau mulțime: somnul l’a copleșit. [Albanez KAPLIS].

copleșésc v. tr. (d. o-pleșesc orĭ var. din cofleșesc? Cp. și cu alb. Gheg kaplis, dobor). Întrec, dobor, răpun, covîrșesc, înving pin număr, volum orĭ greutate: la Valea Albă Moldoveniĭ n’aŭ fost învinșĭ, ci copleșițĭ de mulțimea Turcilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

copleșí (a ~) (co-ple-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copleșésc, imperf. 3 sg. copleșeá; conj. prez. 3 să copleșeáscă

copleșí vb. (sil. -ple-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. copleșésc, imperf. 3 sg. copleșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. copleșeáscă

copleșesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COPLEȘÍ vb. 1. a(-l) covârși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covârși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gândurile.) 3. v. răzbi. 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 5. v. năpădi.

COPLEȘI vb. 1. a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 2. a(-l) covîrși, a(-l) împresura, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl ~ gîndurile.) 3. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, a(-l) toropi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul, oboseala.) 4. a(-l) cuprinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) răzbate. (Îl ~ setea.) 5. a covîrși, a năpădi, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

copleșí (copleșésc, – ít), vb.1. A împovăra, a covîrși, a năpădi. – 2. A apăsa, a oprima, a sufoca. Creație expresivă, care pare a se baza pe aceeași rădăcină imitativă ca pleoști „a zdrobi”; pentru valoarea expresivă a lui co-, cf. cofleși, comînji, cotropi. S-a propus ca etimon un lat. *complexare sau *complexire (Tiktin; Candrea-Dens., 391; REW 2102), care nu pare posibil, cf. Graur, BL, V, 94 și Rosetti, I, 160. Cuvînt obscur, după Philippide, II, 708, sau poate legat de alb. kaplis „a bruma”, după Cihac, II, 716 și Scriban. – Der. copleșeală, s. f. (apărare); copleșitor, adj. (apăsător).

Intrare: copleși
  • silabație: co-ple-și
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • copleși
  • copleșire
  • copleșit
  • copleșitu‑
  • copleșind
  • copleșindu‑
singular plural
  • copleșește
  • copleșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • copleșesc
(să)
  • copleșesc
  • copleșeam
  • copleșii
  • copleșisem
a II-a (tu)
  • copleșești
(să)
  • copleșești
  • copleșeai
  • copleșiși
  • copleșiseși
a III-a (el, ea)
  • copleșește
(să)
  • copleșească
  • copleșea
  • copleși
  • copleșise
plural I (noi)
  • copleșim
(să)
  • copleșim
  • copleșeam
  • copleșirăm
  • copleșiserăm
  • copleșisem
a II-a (voi)
  • copleșiți
(să)
  • copleșiți
  • copleșeați
  • copleșirăți
  • copleșiserăți
  • copleșiseți
a III-a (ei, ele)
  • copleșesc
(să)
  • copleșească
  • copleșeau
  • copleși
  • copleșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

copleși

  • 1. A cuprinde din toate părțile, a birui pe cineva.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: doborî năpădi năvăli 4 exemple
    exemple
    • Aceeași și iar aceeași atmosferă mă copleșea de întristare în casa noastră. SADOVEANU, N. F. 46.
      surse: DLRLC
    • Citi tristețea de pe chipul tovarășului său și-l copleși și pe el. SAHIA, N. 32.
      surse: DLRLC
    • Se scuza că așa plînge mereu și nu se poate stăpîni de cînd au copleșit-o nevoile de nici noaptea nu mai are odihnă. REBREANU, R. I 103.
      surse: DLRLC
    • Somnul îl copleși și căzu ca un mort. ISPIRESCU, L. 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ființe) A înconjura din toate părțile.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cuprinde (acoperi, învălui) 2 exemple
      exemple
      • Turcii, sub vestitul Murat al II-lea, copleșiseră Orientul. BĂLCESCU, O. I 45.
        surse: DLRLC
      • Nu știi, maică, ce-am pățit! Ori că Tudor mi-a sosit, Ori că hoți ne-a copleșit, Că în beci m-a-mpiedicat Trupul unui om culcat! TEODORESCU, P. P. 674.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Despre plante:
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Buruienile au copleșit răsadurile.
        surse: DLRLC
  • 2. A emoționa peste măsură, a impresiona puternic.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Aveau prea multe de spus, evenimentul îi copleșea. CAMIL PETRESCU, N. 165.
      surse: DLRLC

etimologie: